Aşa-i că seara a început să miroase a struguri copţi? Aşa-i că dimineaţa se simte deja recele plăcut al toamnei? Aşa-i că-i fain? Ca într-o compunere de şcoală: „A venit toamna! Ce frumoasă este toamna!”. Întotdeauna mi-au plăcut serile târzii de vară (asta ca şi parte a verii) şi toamna. Îmi plac zilele mohorâte. Nu ştiu de ce. Probabil că îmi dau senzaţia de stat în casă cu cei dragi mie. Ceai, cafea, carte, film, un vin bun…într-un cuvânt, relaxare. Mă îndepărtează de tot ce e agitaţie, de tot ce e comercial, de lumea gălăgioasă, în general. Toamna vine cu muzica ei, îmi schimbă, ca să zic aşa, playlisturile şi îmi face chef de stat în casă. Lucru care nu mi se prea întâmpla vara, de altfel. E răcoarea şi liniştea de după căldură şi agitaţia verii. Pot să spun că, aşa cum unii îşi numără anii de viaţă când vin primăverile, eu îi număr cu toamnele. E vremea de dat copiii la şcoală. Acum, mai mult ca oricând, pentru că micuţa noastră este în clasa I, mă bucur iarăşi de începutul şcolii. Aşa cum mă bucuram când eram eu de vârsta ei. Îmi plăcea mai ales când se schimbă ora şi se făcea întuneric mai devreme, trebuia să facem focul în casă şi puteam să stau la căldură şi să citesc sau să învăţ. În fiecare an mă bucuram de asta. Era un nou început. Mă bucur că am ajuns la o nouă etapă pentru ea, nu am emoţii mai mari ca atunci când a început clasa pregătitoare. Pentru că ştiu că se va descurca, va învăţa cu plăcere şi va lua note bune. Sau calificative, cum le-o zice acum. Îi place la şcoală, se bucură de ea aşa cum se bucură şi de desenele animate sau de sandwichurile la cuptor pe care le mănâncă seara când vine de la joacă. Îi place de doamna ei învăţătoare şi de cea mai minunată clasa din oraş. Îi fain toamna. E ca un început de an. Asta, poate, şi pentru că începe şcoala. Dar ceva se schimbă. Cred că în fiecare toamnă, a fiecărui an, se întâmplă poate cele mai mari schimbări în sufletele şi în minţile copiilor. Mai mult decât la începutul de an. Şi se pare că şi pentru noi, părinţii, e valabil. Trăim alături de ei o a doua copilărie, mai trecem încă o dată prin şcoală (deh, pentru unii repetiţia e mama învăţării, şi şcoala e deci binevenită) şi ne bucurăm de succesele lor. Draga mea şcolăriţă, ştiu că mami păstrează toate articolele mele (pentru că eu sunt cam dezordonat şi le ţin unul aici, altul pe stick, altul la servici, pe calculator) şi o să ţi le dea să le citeşti. Îmi doresc ca tu, atunci când o să creşti, să citeşti rândurile acestea pe care le-am scris şi să te bucuri de gândurile mele bune de acum. Şi când va veni vremea, să te bucuri la fel de mult ca şi noi de un nou început de an în care îţi vei duce piticelul, de mânuţă, la şcoală dis de dimineaţă.
Acest articol v-a fost oferit de Aristocrat Boutique
www.aristocratboutique.ro
Fii primul care comentează