Casele sunt risipite, din lemn, acoperite cu paie. Oamenii te privesc întrebător și pe fața lor se citește bucuria de a mai vedea câte un chip nou; în majoritate, sunt gârboviți de ani și de muncă. Animalele pasc libere, carele trase de boi ridică, din când în când, praful pe drum. Câte o vâltoare uitată pe curs de apă se arată zgomotoasă, așteptând parcă vara și cursurile repezi pentru a se pune cu-adevărat în mișcare. Nu este o poveste de demult, nici un documentar îngălbenit de trecerea anilor ci cuib apusean, ascuns într-o vale îngustă, la numai 500 m altitudine: se numește Întregalde și are în componență unsprezece sate: Dealu Geoagiului, Ghioncani, Iliești, Ivăniș, Mărinești, Modolești, Necrilești, Popești, Sfârcea și Tecșești. Comuna reprezintă extrem de bine tipicul satului ardelean, pierdut în munte, unde tradițiile se păstrează cu toate că mai gazduiesc doar o mână de oameni care preferă să trăiască simplu dar autentic. În zile de sărbătoare, îmbrăcați cu cele mai bune straie, îi vezi pe oameni ieșind din casă cu capul plecat, îndreptându-se pioși spre biserică. Două edificii creștine micuțe, din lemn se găsesc în zonă- Biserica Sfântul Ilie din satul Întregalde și Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Dealu Geoagiului. Biserica de lemn Sfântul Ilie datează din anul 1774. Este micuță, simplă, cu pereții interiori acoperiți cu picturi din anul 1789; se află pe lista monumentelor istorice din județul Alba, un obiectiv ce trebuie vizitat. În secolul XIX edificiul a fost reparat, cu importante intervenții asupra structurii originare, aparent doar bolta altarului și pereții rămânând neafectați de restaurare. Valea Gălzii se ascunde între coline, imediat după Teiuș, dinspre drumul național Cluj Napoca – Alba Iulia. În Galda de Jos, pe vremea comunismului se afla o colonie de muncă pentru deținuții politici. Aici a fost încarcerat și Valeriu Gafencu- un tânăr care și-s pierdut viața în prizonieratul regimului comunist din România, numit de Nicolae Steinhardt, în Jurnalul fericirii, „Sfântul Închisorilor”. Dacă ai impresia că ești pierdut în sălbăticie, mai privește o dată în jurul tău- te afli, într-adevăr, într-o zonă liniștită dar deosebit de bogată din punct de vedere al atracțiilor turistice pentru că ai pășit pe tărâm de rezervații naturale: Cheile Găldiței și Turcului (80 ha), Cheile Tecșeștilor (5 ha), rezervația naturală Piatra Ceții (75 ha) și Poiana cu narcise din Tecșești (2 ha). În satul Sfârcea află Peștera fosilă Bisericuța. O peșteră de mici dimensiuni, cu stalacmite formate pe podea din calcarul dizovat în apa ce picură din tavan și stalactite, care se unesc formând montmilchul, o substanță complexă ce conține cristale microscopice de carbonați de calciu și apă.Informație de cultură generală căci, cea mai frecventă întrebare legată de formațiunile din peșteri este: care sunt stalacmitele și care sunt stalactitele? Curios,la Peștera Bisericuța, toți pereții sunt acoperiți cu piele de leopard. Nu de-adevăratelea ci pe alocuri se văd niște pete de un maro închis pe fond galben- sunt formate de cristalizările de condens de pe perete iar fenomenul este puțin studiat. În interior au fost găsite cranii si oase de Ursus speleus. Se pare că peștera a fost locuită încă din Neolitic iar în Evul Mediu era folosită ca adăpost de ciobanii din împrejurimi. În timpuri de răstriște folosea drept biserică, de unde și denumirea de Peștera Bisericuța. Pentru curioșii exploratori, este ușor de parcurs căci sunt necesare doar niște surse de iluminat și o coardă de asigurare. Ieșind la lumină, pe o lungime de trei kilometri, ai la îndemână Cheile Întregalde, un important obiectiv al Trascăului. Prezintă două mari vârfuri calcaroase, Plaiul (1.174 m) la nord şi Pleşa Caprei (1139 m) la sud. Ambele sunt resturi ale unui vechi platou, în care apa Gălzii a săpat aceste chei gigantice, specifice reliefului carstic al Apusenilor. Cheile sunt mai puțin strâmte, însă maiestuoase și surprinzătoare. Versantul stâng este dominat de numeroase scorburi și mici peșteri, iar cel drept este acoperit cu păduri de brad și fag. Arie protejată de interes național, cu un relief aparte- abrupturi, conuri de grohotiș, creste ascuțite și turnuri, care conservă numeroase specii rare de plante. Printre acestea, la altitudini de aproximativ 600 m poți vedea inclusiv floarea de colț, care crește aici la cea mai joasă altitudine din Europa. Din cauza importanței și a rarității, este strict interzisă recoltarea plantelor din rezervație, Leontopodium alpinum sau floarea de colț fiind chiar pe cale de dispariție. O zonă aparte din punct de vedere al faunei este Poiana cu narcise de la Piatra Ceţii sau Negrileasa. Din cauza altitudinii (1234 m), narcisele de aici înfloresc mai târziu, la începutul lunii mai. O altă rezervație naturală care conservă o specie ocrotită de mare efect peisagistic – Narcissus stellaris, numită de localnici rușculiță sau lușcă. Traseele din această zonă sunt slab marcate iar odată ajuns aici, informații despre locuri și însemnătatea lor pot oferi doar localnicii. Pentru e excursie fără griji, planificată în detaliu, intră pe www.holario.ro și trasează singur harta călătoriei tale. Cu Holario, esti întotdeauna pe drumul cel bun!
Fii primul care comentează