De la o anumită vârstă fiecare aniversare are gust de comemorare. Inevitabil galopul tot mai nebunesc al anilor, îngustarea perspectivelor personale odată cu apropierea vârstei a treia determină ca la momentele de celebrare a unei vârste sau chiar eveniment să se adauge, ca un rest, mai multe clipe decât cele crezute iniţial: ne amintim ce s-a petrecut de la acel moment zero până în prezent, care au fost impulsurile acţiunii sau lipsei de acţiune, neîmplinirile frustrările sau victoriile înregistrate. Astfel, orice aniversare comemorează un timp scurs şi impune un bilanţ. Or, acel bilanţ trebuie să devină un resort şi plan viitor de acţiune, aspect care determină ca aniversarea să depăşească faza „comemorativă” şi să determine cea a noilor ţeluri. Astăzi 23 aprilie 2013 se împlinesc trei ani de când Asociaţia Cremaţionistă Amurg din România a devenit, prin hotărâre judecătorească, un organism funcţional pentru susţinerea şi propagarea incinerării umane în România, unic în ţară. În acel timp ideea cremaţiunii umane în România ca extindere, intrase de mai bine de 6 decenii în hibernare (adică din 1948 de când, în mod arbitrar, societatea Cenuşa fusese desfiinţată de către regimul comunist). Mai simplu spus vorbim de trei ani de Amurg şi ştiu că această formulare va determina adversarii cremaţiunii să devină iarăşi diriginţi pentru „rătăcirea” noastră şi sfătuindu-ne să ieşim la lumină. Acest lucru nu se va întâmpla decât când, într-adevăr, ideea toleranţei faţă de cremaţiune şi nu de respingere vehementă a sa se va petrece. Preferăm astfel Amurgul decât Soarele Deşertic al conformismului şi perpetuării în superstiţii şi tradiţii retrograde. Va trece poate o generaţie până atunci, vor fi mai şi alte aniversări, alte frustrări şi victorii, dar nu vom renunţa, întrucât pentru Asociaţia Cremaţionistă Amurg din România cremaţiunea nu este decât o axiomă a toleranţei şi respectării drepturilor celuilalt de a fi altfel de restul. Astăzi 23 aprilie este şi „ziua” de Sfântul Gheorghe, a cărui metaforă devine emblemă pe steagul de luptă pentru extinderea cremaţiunii în România: învingerea opoziţiei (balaurului) faţă de practică şi perceperea sa ca adevărată alternativă la înhumare, de către populaţie. Am căutat cu toate puterile să răspundem oricărui atac la adresa cremaţiunii, am căutat să ne facem cât mai vizibil punctul de vedere, am încercat să apărăm pe oricine a încercat să facă ceva în această direcţie (acolo unde n-am identificat, în principal, interese meschine şi manipulări).Neîmpliniri sunt două:
Numărul redus de membri (foarte puţini militanţi, în adevărata esenţă a cuvântului), aspect explicabil prin faptul că nu oferim vreun produs, ci milităm pentru o idee.
Nu am reuşit încă să avem un crematoriul propriu. Probabil numărul de membri va creşte când vom reuşi acest lucru, amintind doar un simplu exemplu din istoria cremaţiunii din România. În 1923 când Societatea Cenuşa a fost fondată, în primul an a avut 14 membri, pentru ca în 1928, odată cu deschiderea Crematoriului cu acelaşi nume, numărul membrilor să ajungă la 210, iar zece ani mai târziu (1938) să ajungă la 993.
Mulţumim tuturor membrilor, susţinătorilor şi adepţilor cremaţiunii din România pentru încredere! La Mulţi Ani Amurg! Sper ca în următorii 10 ani să fie alte 10 crematorii în România, Biserica Ortodoxă să mai slăbească cătuşele în jurul cremaţiunii (deşi sunt sceptic şi îmi doresc să mă înşel, în această privinţă) şi atunci această Asociaţie să nu-şi mai aibă rostul de a fiinţa şi să devină cu adevărat doar ISTORIE!
La Mulţi Ani AMURG!
Sursa- www.incinerareamurg.ro
Fii primul care comentează