La cei 98 de ani împliniți pe 11 martie, veteranul de război Gheorghe Hațegan din Oarda de Jos este mulțumit de viața pe care a avut-o până acum. Deși au fost și greutăți, a continuat să meargă înainte „și înainte vreau să merg”, a mărturisit acesta. Dacă ar mai izbucni încă un război, ar lupta și în acela, fiindcă este obișnuit, a afirmat cu tărie veteranul de război. Ieri, la ceas aniversar, veteranul de război a fost felicitat de maiorul Cosmin Stan de la Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul” și de șeful Cercului Militar Alba Iulia, Petruța Pop, primind în dar o diplomă aniversară în semn de recunoștință și apreciere, revista colegiului militar „Inimi sub drapel” și un tort. Cei doi au fost mesagerii elevilor militari care i-au transmis veteranului de război urări de sănătate și „La mulți ani”. Venerabilul veteran de război le-a transmis elevilor militari multă sănătate și succes în îndatoririle ce le revin.Gheorghe Hațegan s-a născut la data de 11 martie 1923, fiind încorporat în primăvara anului 1944 în Compania 18 Batalionul 2 Pontonieri. La începutul lunii septembrie a fost trimis împreună cu camarazii pe front, iar până în anul 1945 când s-a încheiat cel de-al Doilea Război Mondial au avut ca misiuni construirea de poduri de vase și pontoane peste ape curgătoare în România, Ungaria și Cehoslovacia. Acțiunea s-a înscris în proiectul de omagiere a veteranilor „Credință și patrie – Marturisiri ale veteranilor de război”, inițiat de Cercul Militar Alba Iulia, au transmis reprezentanții Colegiului Național Militar „Mihai Viteazul” Alba Iulia.
Pe veteranul de război, Gheorghe Hațegan, din Oarda de Jos, care a împlinit astăzi 98 de ani (n. 11 martie 1923), am bucuria de a-l vizita în fiecare an, din 2017 începând. L-am intervievat de fiecare dată și mare mi-a fost mirarea să descopăr alte și alte lucruri noi, relatate în detaliu, cu exactitate, de parcă s-au întâmplat chiar ieri. Este un povestitor excepțional, dovadă fiind faptul că, de fiecare dată, reușește să mă transpună, cu ochii minții, în acele vremuri grele de război. Gheorghe Hațegan a fost încorporat la vârsta de 21 de ani, pe 25 mai 1944, în cadrul Batalionului 2 de pontonieri din Alba Iulia. Până după 23 august a participat la dezarmarea trupelor germane și maghiare din jurul Alba Iuliei. Începutul lunii septembrie din același an, îl găsește la Oarba de Mureș, locul rămas în memoria națională ca fiind unul dintre cele mai sângeroase bătălii a trupelor românești. Aici, alături de colegii săi de armă pontonieri, au sprijinit infanteria românească. Scăpat cu viață din acel măcel, participă la construirea podului peste Arieș, la Viișoara. Aici și-a pierdut un camarad care a fost omorât de o mină, pusă intenționat de inamic într-o pereche de cizme abandonată într-o tufă.Pontonierii lui Hațegan ajung la Tisa, iar după două săptămâni de lupte îndârjite, cu victime de o parte și de alta, unul dintre cele trei plutoane de pontonieri reușește să străpungă Tisa și, astfel, infantereștii români au putut să își așeze tabăra de atac dincolo de mal. În această locație își pierde viața Eftimie Croitoru, eroul cunoscut în istorie că a salvat podul de o mină plutitoare. În cinstea acestuia este amplasată placa comemorativă pe fațada Cercului Militar din Alba Iulia. Gheorghe Hategan l-a cunoscut și a surprins momentul morții acestuia. Susține că Eftimie Croitoru a fost înmormântat chiar pe malul Tisei, la capătul podului construit de ei. Sursele istorice indică, în schimb, că își doarme somnul de veci în cimitirul eroilor din Tiszalök. După acest episod, Gheorghe Hațegan prinde finalul războiului în Munții Tatra. În ciuda acestor episoade crâncene, eroul nostru a scăpat viu și nevătămat. Întors în țară este relocat, alături de camarazii săi supraviețuitori, în Delta Dunării, la tăiat stuf pentru animale, iar la vatră a fost lăsat abia pe 1 septembrie 1946.
În perioada comunistă s-a angajat în miliție, desfășurându-și activitatea ca ajutor de șef de post, șef de post, apoi lucrând în cercetări penale. S-a pensionat în perioada comunistă cu gradul de colonel. Rememorând astăzi o serie de episoade de pe front, ne-a mărturisit că dacă ar fi tânăr și ar începe un alt război, el ar participa, din nou, fără discuție, iar despre vremurile astea pandemice, spune că nu sunt grele și nici nu se compară prin ce a trecut în tinerețe. Își dorește să trăiască mulți ani înainte, doar că picioarele, spune el, nu prea vor să-l mai asculte, a transmis Petruța Pop, șeful Cercului Militar Alba Iulia
Fii primul care comentează