Tot ce se întâmplă în acest moment în România raportat la clasa politică este ceva ce nu s-a mai întâmplat vreodată până acum. Eşuarea încheierii contractului de vânzare a CUPRUMIN Abrud nu ne pune la adăpost de intenţiile mârşave ale clasei politice. Nu e de mirare, pentru că în haosul în care trăim acum, nu mai ştim cine cu cine votează ori cine guvernează ţara. În prezent, nu mai avem, de fapt, niciun partid politic, ci doar două „hoarde mari şi late de zurbagii”, care se luptă pe viaţă şi pe moarte pentru putere. Din păcate, EI SUNT ACEIAŞI! Aceiaşi veşnic „băieţi deştepţi”, care în 20 de ani au făcut praf România şi tot ce înseamnă avuţie naţională. Oare în folosul cui anume guvernează politicienii noştri?
Cui foloseşte oare vânzarea bogăţiilor strategice ale ţării? Poporului român? Sau doar unor grupuri de interese ce se joacă de-a guvernarea ţării de atâţia ani?! Ori sunt duşi cu pluta, ori servesc alte interese decât cele ale României. Ultimele rezerve economice de importanţă strategică, Cuprumin, Roşia Montană, Transelectrica, Nuclearelectrica, Hidroelectrica etc. sunt pe lista de aşteptare. Şi am lichidat orice urmă de rezervă energetică a ţării şi vom cumpăra de la alţii ceea ce a fost al nostru. Am ajuns lada de gunoi a Europei şi unul dintre debitorii cei mai importanţi pentru organismele financiare internaţionale, cu o datorie de 100 miliarde de Euro. De ce Polonia nu se află în cercul acesta vicios? Pentru că a ştiut să-şi conserve avuţia naţională şi nu a consimţit să adere la Uniunea Europeană, doar pentru a fi acolo.
Este prima ţară europeană care a ieşit din această criză încă din 2009. Pentru că (în primul rând) nu a acceptat să-şi înstrăineze capitalul bancar autohton de pomană. Polonia nu a vândut nicio bancă, a permis doar băncilor străine să vină la ei. La noi, în afară de C.E.C., nu mai există o altă bancă românească. Ca atare, capitalul românesc nu poate oferi o contrapondere în concurenţă cu marile bănci care au acaparat sistemul bancar românesc. Astfel, politicile monetare de pe piaţa românească sunt dictate de băncile străine, care capitalizează cât vor şi cum vor, după care profitul obţinut este externalizat în ţara de origine. Avem BNR, dar aceasta are un rol relativ minor în politicile monetare din sistemul bancar. Ştim majoritatea dintre noi ce înseamnă să contractezi un credit şi ce dobânzi plătim în prezent. La fel de bine ştim cum şi de către cine au fost vândute marile bănci româneşti (Banca Agricolă, B.R.D. şi Banca Comercială). Tot la fel de bine, cine a vândut la fier vechi capacităţile de producţie (mă refer la cele care puteau încă funcţiona), petrolul şi gazele naturale şi alte obiective de importanţă ale României. Am ajuns în prezent unde ştim cu toţii: LA SAPĂ DE LEMN!
Ce o să le spunem copiilor noştri într-un viitor foarte apropiat, că am fost o ţară de oameni bogaţi, dar trăim în sărăcie, pentru că noi nu i-am ştiut proteja la momentul oportun? Sau că am tolerat aceste lucruri poate din naivitate sau am crezut că tot ceea ce ni se spune de către un „politruc” sau altul se va şi întâmpla în realitate?
Dar nu a fost să fie aşa şi am ajuns unde am ajuns! Generaţiile actuale de tineri vor plăti oalele sparte şi datoriile ţării mulţi, mulţi ani. Ca să supravieţuiască în condiţii decente, nu au altă posibilitate decât să plece „în lumea largă” ori să se facă haiduci în propria lor ţară. Cu condiţia ca România să nu fie vândută şi ea „la pachet” cu inventarul gata recenzat.
Să ne aducem aminte de anii care au trecut după 1990 încoace. Mulţi dintre noi ştiu ce s-a întâmplat în toate guvernările pe care le-am avut. Dar să ne aducem aminte! Guvernarea Roman, care a distrus agricultura şi…, putem zice, a dat tonul la distrugerea învăţământului (reformele lui Şora). Doi: afacerea cu Airbus France. A venit Stolojan, care a pus pe butuci firmele exportatoare prin celebra Hotărâre de Guvern de repatriere a valutei acestora. A dat liber la distrugerea industriei uşoare (confecţii, mobilă etc.). Guvernul Văcăroiu a dat undă verde la distrugerea siderurgiei, a încheiat la modul propriu afacerea DAEWOO, prin care au fost importate autoturisme (Cielo ş.a.) scutite de plata taxelor vamale. A continuat „reformele păguboase” începute de Roman şi Stolojan şi a permis cu bună ştiinţă accederea şi ascensiunea la putere a „viitorilor băieţi deştepţi”. Din 1996 au venit specialiştii Ciorbea, Ciumara, R. Vasile şi… Isărescu. 15.000 de specialişti şi România celor 200 de zile, care de fapt au fost 4×365 de zile de chinuri şi zbucium pentru ţară. Practic, CDR-ul nu a făcut mare lucru, pentru că Preşedintele Constantinescu a fost cel mai „afon” dintre toţi cei care au condus România. Domnia sa a reuşit să vândă „scump” (dar în folos propriu) Romtelecomul grecilor, deşi îl promisese americanilor.
Oricum, de guvernarea CDR-ista a profitat doar PD, care a distrus PNŢCD, pentru a câştiga capital electoral (la acea dată PD era undeva la 11%, iar în doi ani a ajuns la 35%).
Anul 2000 ne-a adus ca prim-ministru pe A. Năstase (mătuşa Tamara). În această guvernare s-au pus bazele moderne ale metodelor de furt din avuţia naţională, care ulterior au fost perfecţionate de guvernele care au venit. Iar furtul şi corupţia din politică au devenit literă de lege. E destul să spunem doar ce s-a întâmplat cu privatizarea PETROM.
După 2004, Alianţa DA l-a impus pe liberalul Tăriceanu, care a aplicat doctrina liberală în politicile economice de dezvoltare a ţării, nu după Statut, ci după cum au dictat interesele de grup şi clientela politică. Ajunge să spunem că au vândut BCR şi că au lăsat vistieria ţării dezgolită, iar urmările s-au văzut imediat. Ca să nu mai vorbim de manevra începutului de guvernare, care putea falimenta Bursa de Valori. Cacialmale!
În final, nu ştiu ce să spun! Pentru că nu mai ştiu câţi de Boc au mai fost! Emil e primul, Ioan, Nicolae, Gheorghe… etc. Nu e nimic de remarcat pentru că „personajul” nu a făcut decât oficiile de „sosie”, în realitate fiind doar o umilă slugă a Preşedintelui. Ştim şi este de actualitate pe mâna cui am ajuns în aceşti 4 ani şi mai ştim în ce vremuri de lipsuri trăim, din cauza ignoranţei şi indolenţei acestor „băieţi cu diplome de doctori în te miri ce”. Pe vremea „bocilor” s-au format politicieni cu nume de-mălai, păsat, pasăre etc.
Ultimul şi… actualul guvern a fost instalat în plină iarnă pentru că trebuia curăţată zăpada care ne-a căzut când nu trebuia în cap. Dar cum… „la omul sărac nici boii nu trag”, am înghiţit-o şi pe asta. M.R.U., cum îi spun ziariştii, e un tip frumos la prima vedere, dar poate la fel de slugarnic şi pus pe „fapte mari tip Boc”. E premier şi interimar la mediu! Să nu credeţi că este mare spion dacă a condus S.I.E. Poate fi cel mult doar unul care a semnat notele informative pentru că… trebuiau semnate de cineva. Deocamdată va organiza alegerile din acest an aşa cum i se va dicta! A crescut bugetul alegerilor cu 30% şi a ordonat edililor din teritoriu să cheltuie banii pentru electoralele din vară din bugetele proprii şi mai apoi să recupereze aceşti bani. Hai că e bună! În final, nu pot decât să vă spun că sunt sătul de toţi agramaţii de pe sticla TV ca de mătrăgună. Şi cred că nu sunt unicul!
Dacă nici acum nu ne trezim din amorţeală, înseamnă că nu ne doare nimic.
Ioan Homoştean Milaciu
Pe Unii ii doare la..pe sub cap, pe Altii ii doare pana peste cap din cauza Unora, pe Restul ii doare in ruptul capului datorita Altora..In concluzie: pe Toti ne doare capul din pricina.. durerii-n fund.