
După celebra specialistă Dr. Harriet B. Braiker, manipularea psihologică este un tip de influenţă socială care urmăreşte schimbarea percepţiei sau comportamentului celorlalţi cu ajutorul unor tactici ascunse, amăgitoare sau chiar abuzive. Pentru că manipulatorul îşi urmăreşte doar propriile interese, deseori în detrimentul altora, aceste metode pot fi considerate exploatatoare, imorale şi înşelătoare. Tot ea defineşte cele trei motivaţii posibile de bază ale manipulatorilor: 1. Nevoia de a-şi atinge scopurile şi de a câştiga cu orice cost. 2. O nevoie puternică de a avea sentimente de putere şi superioritate faţă de ceilalţi. 3. Nevoia de a fi în control.
Avram Noam Chomsky, profesor emerit în lingvistică la Massachusetts Institute of Technology, cunoscut în lumea întreagă pentru activitatea sa politică, spune că: „libertatea de exprimare este mai importantă decât orice versiune a faptelor susţinută de ordinea stabilită, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întreţine cu adevărul faptelor în sine.” Chomsky evocă diferitele tehnici de manipulare şi, în primul rând, strategia diversiunii. Strategia diversiunii consistă în deturnarea atenţiei publicului de la problemele importante şi de la schimbările hotărâte de elitele politice şi economice, printr-un potop continuu de distracţii şi de informaţii neînsemnate. Chomsky analizează diferitele tehnici de spălare a creierului pe care o îndură poporul. El defineşte zece strategii de manipulare de bază, prima din cele zece fiind tocmai: „1. A distrage în permanenţă atenţia publicului, departe de adevăratele probleme sociale, captivat de subiecte fără importanţă adevărată. A ţine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fără timp de gândire.”
Dictaturile au folosit din plin această formă de dominaţie asupra maselor largi de oameni. Comunismul nu a făcut nici el excepţie şi chiar a perfecţionat tehnica manipulării. În anii lui Dej avea forme groteşti, grosiere şi totodată infantile în care latura atingerii scopului manipulării era din plin susţinută şi de argumentul „bâtei” şi al puşcăriei politice. „Cine nu credea, o lua!” Sub dictatura lui Ceauşescu, manipularea a fost un pic mai cizelată, însă pentru mulţi ea a rămas cinică, autodemascabilă şi chiar comică pe alocuri, luată de români în derâdere de multe ori, având în vedere că deşi o duceam greu, umorul nu a părăsit acest popor niciodată. Condiţiile tehnologice de atunci au făcut ca la instaurarea comunismului cinematografia să fie una din principalele forţe de manipulare a poporului printr-o propagandă deşănţată. Comuniştii, urmând indicaţiile „prietenului de la Răsărit”, şi-au însuşit învăţătura marelui Lenin, ideologul orânduirii clasei proletare, care arăta că „Cinematografia este cea mai importantă pentru noi, însă nu ca artă, ci ca un instrument de influenţare ideologică, de propagandă”. Într-o epocă în care a nu fi cu noi însemna să fii împotriva noastră, filmul trebuia să militeze pentru arătarea „realităţilor noii societăţi”. Trebuia evidenţiată lupta omului nou împotriva vechii societăţi retrograde, a societăţii exploatării omului de către om, plină de capitalişti şi moşieri care sug sângele poporului muncitor. Clasa retrogradă, burghezo-moşierească, prin cozile ei de topor, voia să zădărnicească noile obiective ale socialismului victorios; dar nu vor reuşi întrucât Partidul Muncitoresc Român (mai târziu, Comunist), prin activiştii săi, va îndruma, după caz, muncitorii sau ţăranii, spre victorie. Aceleaşi teme se găsesc şi în documentarele şi jurnalele de actualităţi. Tot ce se prezenta în aceste producţii era aurit cu măreţele realizări ale clasei muncitoare aliată cu ţărănimea muncitoare. Sub Ceauşescu pot da două exemple de manipulare grosolană trăite de mine. Primul exemplu se referă la lupta lui Ceauşescu pentru dezarmare nucleară şi pentru pacea mondială, luptă încununată de mitinguri penibile în care dictatorul se băga în seamă doar, doar devine lider mondial şi primeşte premiul Nobel pentru pace. Toată această manipulare ordinară era menită să distragă atenţia populaţiei de la foametea cruntă în care trăia, de la lipsa curentului electric, a căldurii în casele oamenilor şi a carburanţilor pentru autoturismele oamenilor, autoturisme care, în mare parte, erau folosite pentru aprovizionarea de la rudele de la ţară cu produse alimentare. A doua manipulare pe care o exemplific a fost inspirată din regimul Dej. Pentru lipsurile populaţiei erau de vină anumite „elemente retrograde certate cu legea”. Aşa explicau toate neajunsurile şi lipsurile societăţii. După acelaşi tipic, am trăit vremurile de la mijlocul anilor ’70 în care în mass-media era o manipulare ordinară. Trăiam în Cluj şi începuseră să apară cozi la lapte, zahăr, făină, ulei… Ziarul local al partidului, „Făclia”, publica aproape în fiecare zi articole cu „hârciogii” care adunau acasă câte 10 kg de zahăr şi tot atâtea de făină, plus ceva ulei. Li se făceau percheziţii la domiciliu şi erau fotografiaţi lângă marfă şi „daţi la ziar” de parcă erau prinşi cu cocaină sau marijuana. Jenantă societate. Erau înfieraţi cu mânie proletară şi arătaţi cu degetul ca unicii vinovaţi pentru lipsa produselor alimentare din comerţul socialist.
După adunarea populară din decembrie ’89 şi acapararea puterii de FSN şi partidele derivate din el, manipularea a urcat pe noi culmi de progres şi civilizaţie. Asta şi datorită progresului tehnicii, apariţiei internet-ului, a telefoniei mobile, precum şi datorită dezvoltării fără precedent a mass-mediei, atât scrise cât şi audiovizuale. Televizorul este o unealtă de manipulare cu un impact deosebit la populaţie. Tehnicile s-au dezvoltat continuu aşa încât toate partidele care se respectă şi îşi permit au în subordine televiziuni care le cântă osanale.
În ultima perioadă mi s-a întâmplat ca în bancul de pe vremea lui Ceaşcă în care gospodinelor le era frică să bage fierul de călcat în priză sau să dea drumul la maşina de spălat să nu înceapă Ceauşescu o cuvântare. Aşa şi mie. Mi-e frică să pornesc vreun aparat să nu înceapă vreun contemporan de-al meu de la Roşia Montană să-mi zică povestea lui de viaţă, să-mi ceară să-l las să muncească, să-l las să scoată aurul pe care stă, de parcă eu aş avea ceva împotrivă sau pot să-l ajut cu ceva. Ţin să spun din capul locului că eu am fost, pe un mic segment, unul din furnizorii investitorului de la Roşia Montană şi deci am câştigat atât timp cât a fost activitate. Deci din punct de vedere pecuniar sunt primul care aş vrea să reînceapă mineritul, să lucrez pentru ei, să câştig bani. Am fost întrebat cu mulţi ani de zile în urmă într-un interviu dat unui ONG din Bucureşti ce părere am despre această investiţie. Am afirmat că: 1. Orice investiţie în zonă este binevenită, avem nevoie ca de aer de ele. 2. Orice investiţie trebuie să respecte legile, inclusiv cele de mediu. Eu nu pot să-mi dau cu presupusul privind posibila poluare. Sunt specialişti, organe abilitate, să-şi facă treaba. S-a vehiculat ideea să aducem specialişti de afară. Dacă nu avem specialişti în ţară, să-i concediem pe cei pe care îi plătim degeaba pe post de specialişti, să aducem specialişti străini doar când avem nevoie. Cred că ieşim şi mai ieftin. Toată această poveste cu Roşia Montană este o porcărie şi o manipulare a oamenilor menită să facă jocul unor indivizi suspuşi şi să aducă profituri la momentul potrivit. După părerea mea, totul e blocat, nu se ia nicio decizie nici intr-o direcţie, nici într-alta din cauză că taberele se anihilează deocamdată reciproc. De ce nu se tranşează odată această problemă? Se manipulează întreg poporul, pe de o parte, pentru a-l abate de la alte probleme stringente şi a-i amăgi pe localnici, pe de altă parte, unii câştigând gras din această industrie de publicitate şi activităţile conexe. Nu sunt edificat şi nu pot să mă pronunţ dacă persoanele implicate în reclamele respective au avut un câştig bănesc în aportul la realizarea lor. Lăsând la o parte faptul că reclamele te duc la disperare din cauza frecvenţei cu care sunt difuzate (aici CNA-ul ar trebui să limiteze frecvenţa aceleiaşi reclame, nu numai timpul reclamelor raportat la total timp emisie), ele sunt abuziv adresate, cui nu trebuie. Ne sunt băgate în urechi şi în ochi „poveşti de viaţă”, fără să fim consultaţi dacă vrem să le ascultăm sau nu. Astfel, un tânăr student roagă toţi românii să se gândească la el. Da’ el se gândeşte la mine? Ne spune că vrea să muncească la el acasă şi nu prin lume, unde lucrează prietenii lui. Ne roagă în final să-l ajutăm, să dăm o şansă mineritului şi să spunem povestea lui şi altora. Ce vrea el vor milioane de tineri români. Să fie ascultaţi, poate să le fie cunoscută şi povestea lor de viaţă. Tanti Elvira de la cratiţă şi badea Gheorghe care lucrează ogorul nu poate da o şansă mineritului aşa cum ne cer ei pe televizor. Adresa e total greşită ! O altă doamnă pe care o înţeleg şi o respect şi care a apărut pe sticlă de riscam să facem depresie ne cere ajutorul. Ţi se rupe inima când vorbeşte de copiii ei şi de faptul că tricotează ciorapi pe 5 lei şi face prăjituri ca să-şi întreţină copiii. Vrea să muncească. Încheie spotul adresat nouă cu cuvintele „Este un apel, este un strigăt, este o disperare…” Apelul este direcţionat greşit. Milioane de oameni trăiesc aceeaşi dramă. Şi pentru aceştia ar trebui găsite rezolvări. Şi poveştile de viaţă de la Roşia Montană continuă… Manipularea e totală! Se adresează poporului din faţa televizorului în loc să se adreseze reprezentanţilor poporului din Piaţa Victoriei. Din partea mea, vă doresc spor la muncă dacă investiţia e legală. Totul este propagandă ieftină. Guvernanţii sunt cei care trebuie să rezolve într-un fel sau altul. De aceea i-am ales şi de aceea îi plătim. Poveştile de viaţă chinuită ale celorlalţi locuitori din toată România, cine stă să le asculte? Nu le ascultă nimeni pentru simplul motiv că aceşti mulţi care o duc şi ei greu nu calcă pe aur. Poveştile celor care şi acum au casele sub munţi de zăpadă cine le povesteşte şi cui? Nu stai pe aur, n-ai poveste, deci nu exişti! Cam asta e. Dar şi aceşti dragi conjudeţeni ai noştri deocamdată doar cu povestea au rămas. Totul rămâne înţepenit. Nici aşa, nici aşa. Guvernul se face că lucrează. PDL-ul s-a pronunţat în principiu pentru minerit în Roşia Montană. Dar nu face nimic. La alegerile judeţene ale PDL-ului de acum mai bine de un an – 5 februarie 2011 – a participat şi Dl. Emil BOC. La conferinţa de presă primarul Mircea HAVA a afirmat că investiţia ar putea fi demarată din luna august 2011. Citez: „CAT-ul (Comitetul de Analiză Tehnică) a primit aviz pozitiv. Totul este gata. Mai este nevoie de avizele de la Ministerul Culturii şi Ministerul Mediului, care vor fi date în următoarele săptămâni. După aceea va fi aprobată hotărârea de Guvern”. Emil Boc a fost mai rezervat şi s-a mărginit să declare că se aşteaptă analizele ministerelor implicate în procesul de decizie. „Nu ne opunem proiectului de la Roşia Montană. Dacă ne-am fi împotrivit, am fi spus acest lucru. Aşteptăm analizele ministerelor de resort pentru a lua o decizie finală”, a declarat Emil Boc. Emil Boc ştia ce cloacă păstoreşte, a fost mai rezervat. Primarul, pe care nu putem să-l acuzăm de rea-credinţă, ci doar de naivitate, a fost optimist. August 2011 a trecut de mult. Nu credea că partidul din care face parte a pus un guvern atât de impotent. Şi în tot acest timp manipularea continuă… Se povestesc în continuare poveşti de viaţă… Care nu ţin de foame. La peste un an de la aceste declaraţii, sătul de toate aceste „poveşti triste” până şi Dl. Hava a ieşit în conferinţa de presă din 9 februarie a.c. şi a afirmat că nu înţelege de ce Ministerul Culturii întârzie avizul proiectului minier de la Roşia Montană pentru ca Guvernul să ia decizia finală. Dl. primar a afirmat că „Proiectul minier de la Roşia Montană e un lucru care ar demonstra seriozitatea românilor de a da drumul celor care vor să investească în ceva…”. Îl rog pe Dl. primar să nu aburească lumea. Aici e vorba de seriozitatea partidului din care face parte şi care conduce ţara, nu de seriozitatea românilor. Din nou se manipulează. Eu, de exemplu, în această problemă, deşi sunt român, mă consider serios. În continuare declară că „Noi, românii, suntem maeştri la îmbârligături”. În această categorie intră şi cei de la Roşia Montană care-şi deapănă poveştile de viaţă? Sunt români. Se îmbârligă ei pe ei? Ca să păstraţi adevărul istoric e corect să spuneţi: „Noi, PDL-ul, UDMR-ul şi UNPR-ul suntem maeştri la îmbârligături”. Nu împroşcaţi poporul român cu noroiul cuvenit guvernanţilor. Acum mai bine de un an spunea că totul e gata şi acum descoperă hibe poporului. Hibele sunt în curtea partidului conducător. Şi uite aşa, în final, pot afirma că la Alba Iulia, pe lângă cele zece strategii de manipulare ale profesorului Chomsky, s-a descoperit a unsprezecea strategie de manipulare: îmbârligătura.
Deosebit articolul, manipularea world qide este in floare.. Nu mai dureaza mult.. (4 dimension is here)
bine spus,dar de gindit gindesti la modul egoist! vrei sa faci afaceri cu RMGC!e un lucru bun,mai ales cind ai o firma si trebuie sa dai mincare angajatrilor. dar pe termen mediu si lung,afacerea Rosia Montana,se epuizeaza,iar motii din zona or sa urle din nou ca nu au unde munci. tot pe acelasi termen,nu contestam investitia (si nu ne intereseaza cine,ci de ce si cum)de moment ar fi rezolvata problema existentiala a unor familii de nevoiasi,care spun ca nu au nici o sursa de venit. pe unii i-am vazut in reclama „pro”RMGC si in parte ii cunosc personal.pe cei mai in virsta.e jalnic!poate ca pe unii ii intereseaza doar ca afacere personala,insa eu ma gindesc la viitorul….celor mai tineri ce vin in spatele nostru si care nu constientizeaza ce inseamna Rosia Montana si Cuprumin Abrud.
daca privesti strict aceste problebe ca si afacere comerciala,e in regula,pt.ca o societate comerciala trebuie sa faca profit!daca insa te gindesti ce inseamna a instraina un patrimoniu cultural de o valoare incomensurabila,trebuie sa fii responsabil sa argumentezi de ce trebuie dat unor straini,in loc sa-l valorificam noi,romanii. stiu ca fara Zlatna si Baia Mare,exploatarea miniera de la Rosia Montana si Rosia Poieni,nu se poate materializa ca afacere pentru Romania. insa tot la fel de bine cunopsc faptul ca Ampelum Zlatna si Phoenix Baia Mare,au trebuit desfiintate pentru ca ultimele bogatii ale tarii sa poata fi vindute pe….citiva dolari strainilor,cu motivatia ca sint generatoare de pierderi. asa ca….daca privim aceste subiecte ca fiind,doar un mod de a face o afacere privata in detrimentul unei afaceri la nivel national,i-mi pare rau ca trebuie sa spun ca gresiti,D-le Popa!