Traseul Via Transilvanica a fost inaugurat săptămâna trecută în Piața Cetății Alba Iulia, iar de acum oricine poate străbate România pe diagonală, de la Putna la Drobeta-Turnu Severin pe cărarea ce ne reprezintă țara în întreaga lume.
Via Transilvanica a ajuns la final după o perioadă de 4 ani și jumătate, ani ce se numără în kilometri, județe, regiuni, borne și pași. Alin Ușeriu, fondatorul Via Transilvanica și președintele Tășuleasa Social împreună cu echipa sa, au lucrat la amenajările acestui traseu și au bătătorit drumul prin cele mai fascinante locuri românești. Pe traseu, turistul poate observa schimbările de climă, schimbările de faună și vegetație, și de culturi și tradiții ce iau parte la spectacolul autenticității poporului și istoriei noastre.
De unde a pornit totul și ce reprezintă Via Transilvanica, ne povestește chiar Alin Ușeriu, într-un interviu acordat publicației ProAlba:
- Ce înseamnă Via Transilvanica pentru tine?
Via Transilvanica este cel mai important proiect al organizației unde sunt președinte, Tășuleasa Social.
Am trăit în Germania timp de 10 ani, iar în acest timp am văzut zero articole pozitive despre România. Nu am urmărit fiecare canal de televiziune și nici nu am ascultat fiecare post de radio și nici nu am căutat în mod explicit materiale pozitive sau negative, dar este clar că România avea o imagine foarte proastă în Germania. Când m-am întors în țară, mi-am dat seama că și noi, ca societate, funcționăm pe sistemul spaimă și faimă.
Gândul meu a fost că ar trebui să existe un proiect pozitiv care să reunească patrimoniul național și natural, poate și dimensiunea culturală, care nu este foarte bine cunoscută, precum și latura gastronomică. Nu m-am gândit niciodată că vom putea realiza acest lucru, dar mintea mea a continuat să meargă acolo.
Al doilea lucru care a fost foarte important pentru mine a fost să reușim să facem un circuit social de sine stătător și să nu mai trebuiască să mergem acolo tot timpul și să alimentăm focul. De exemplu, am plantat peste un milion de copaci și trebuie să mergem să avem grijă de ei, să-i verificăm, să vorbim cu comunitatea despre necesitatea unor astfel de inițiative și așa mai departe. Toate proiectele noastre din ultimii 18 ani au urmat această rețetă, pentru ca la un moment dat să avem un proiect sustenabil de la început. Asta a fost Via Transilvanica, și mi-am dat seama abia mai târziu că era un circuit social. Abia când am așezat pietrele de-a lungul drumului, cele 1.400 de pietre de hotar, m-am gândit că frumoasa suprafață de andezit ar putea expune ceva, așa că am chemat artiști din toată țara și din străinătate și au creat această imensă expoziție de artă. Atunci mi-am dat seama că arta nu este un lux, ci un efort social, și așa a devenit Via Transilvanica un circuit social. Practic, noi am făcut jumătate din muncă, iar cealaltă jumătate a fost făcută de cei care oferă servicii de ospitalitate, de cele 400 de comunități prin care trece traseul și de cei care merg pe drum.
Cumva, sunt recunoscător că ideea nu a apărut mai devreme în organizația noastră, să zicem când aveam 10 ani de activitate, pentru că fie nu am fi mers până la capăt cu ea, fie am fi dat-o în bară. Nu aș fi avut răbdare să pun laolaltă atâtea elemente într-un proiect atât de complex.
- Ce ar trebui să însemne Via Transilvanica pentru români? Cum ar trebui să îl primească?
Via Transilvanica este proiectul pe care românii îl așteptau, de care aveam cu toții nevoie. Este ceea ce avem nevoie pentru a putea să ne descoperim țara printr-o schimbare de perspectivă, pentru că atunci când o iei la pas și mergi dintr-o regiune în alta chiar ai ocazia să vezi România cu bune și rele exact așa cum este ea: diversă, spectaculoasă, autentică. Via Transilvanica este drumul care unește, l-am creat cu asta în minte și cred că odată ce îl parcurg, oamenii vor descoperi această dimensiune a traseului.
- Ce înseamnă Via Transilvanica în număr de pași, borne, ani de muncă și sacrificii?
Nu știu câți pași, probabil foarte mulți și ai foarte multor oameni. Am lansat ideea proiectului în anul 2018 la Alba Iulia, când sărbătoream centenarul unirii. De aici și numele de “drumul care unește”. Am lucrat împreună cu echipa de la Tășuleasa Social și alte mii de voluntari la amenajarea traseului timp de patru ani și jumătate. A fost greu. Nu credeam că suntem capabili, dar am reușit până la urmă. Tocmai am întâlnit pe traseu pe cineva din Australia. Am văzut oameni din toată Europa care au început traseul sau plănuiau să facă acest lucru. Proiectul a fost dezvoltat prin sponsorizări și donații; nu au fost implicați bani publici. De data aceasta, cred că a funcționat pentru că am avut norocul să avem un proiect foarte bun și mult așteptat.
- Cum ți-ai împărțit timpul în cei patru ani, între Via Transilvanica și familie?
Campusul Tășuleasa Social se află în Piatra Fântânele, unde avea pământ bunica, așa că fiind la Tășuleasa sunt și acasă.
- Cum ți-ai ales echipa care să lupte pentru același vis cu tine?
Asociația a fost înființată în urmă cu 22 de ani, în 2000, sub numele de Tășuleasa Social, iar eu am fost unul dintre membrii fondatori. Am început să lucrăm la Via Transilvanica 18 ani mai târziu. Aveam o echipă foarte bine pregătită, la care am tot adăugat membri, iar împreună avem multă experiență în tot felul de proiecte mari.
Nu credeam că sunt capabil de un asemenea efort și rezistență și nici echipa nu credea că este capabilă, dar în acești patru ani și jumătate de când am început proiectul Via Transilvanica, am avut momente foarte dificile care au demonstrat cât de bună este echipa. Avem 15 membri ai echipei de bază, care au lucrat cu toții la Via Transilvanica, alături de peste 10.000 de voluntari. Dacă adunăm totalul, la activitățile Tasuleasa Social au participat peste 100.000 de persoane de-a lungul anilor.
- Via Transilvanica este un traseu pentru oricine sau este nevoie de inițiere și pregătire specială?
Noi spunem că Via Transilvanica este pentru aproape oricine. În principiu nu este nevoie de o condiție fizică de top, nici de echipament sofisticat, aproape oricine poate merge pe jos, măcar pe porțiuni mai scurte de traseu. Despre dificultatea traseului scrie foarte frumos în Ghidul Drumețului care este un fel de carte de căpătâi pentru oricine se pornește la drum pe Via Transilvanica. În ghid sunt trecute toate detaliile, de la infrastructură, obiective turistice până la sfaturi utile despre cum să îți faci rucsacul, de exemplu, sau ce să faci în cazul improbabil al întâlnirii cu ursul (sau mai degrabă cum să eviți o astfel de înâlnire). Ghidul se găsește pe site-ul viatransilvanica.com și este disponibil pentru descărcare gratuit în patru limbi: română, engleză, maghiară și germană. Scriitoarea ghidului, Anna Szekely, este director executiv la Tășuleasa Social, iar pentru a scrie acest ghid, ea a parcurs traseul integral împreună cu o echipă de documentare formată exclusiv din femei, cam 4-5, de vârste diferite: de la 20 de ani, până la 50 de ani. Deci noi zicem că se poate!
- Care sunt “pericolele” pe care le poți întâlni pe Via Transilvanica?
Mă repet, dar insist ca oamenii să citească ghidul pentru că în paginile lui se găsesc informațiile corecte și complete despre toate aspectele drumeției pe Via Transilvanica. Desigur, nu putem ignora faptul că din păcate câinii de la stâne încă reprezintă o problemă, pe care noi sperăm să o rezolvăm cu Via Transilvanica, dacă nu prin legi, atunci măcar prin educație. Desigur, noi nu recomandăm ca traseul să fie făcut de unul singur pentru că România și mai ales natura din România este încă foarte sălbatică, ceea ce e foarte bine, vrem să fie așa, iar noi oamenii trebuie să știm că suntem niște oaspeți în natură și să ne comportăm ca atare.
- Care sunt tradițiile pe care le poți descoperi pe Via Transilvanica?
Sunt atât de multe, nu aș putea să fac o enumerație cu inima împăcată pentru că sigur aș rata câteva. Gândiți-vă ca Via Transilvanica trece prin șapte regiuni cultural-istorice, din Bucovina trece Poarta Transilvaniei, ajunge în secuime, în săsime, în ținutul cu o puternică moștenire dacică, în Banatul Montan, și sfârșește la Dunăre. Numai în Banat sunt undeva la 11 minorități etnice, dacă nu și mai multe. Experiența drumului se schimbă de la o zi la alta, ce să mai vorbim de la un ținut la altul.
- Care a fost tronsonul tău preferat de pe Via Transilvanica?
Îmi e greu să aleg, am tot fost întrebat de-a lungul timpul. Voi spune Ținutul de Sus, unde se află și Tășuleasa Social!
Fii primul care comentează