Dupa ce in 2001 a fost refacuta amenajarea si a fost electrificata si iluminata pestera Ghetarul Scarisoara, in ultimele zile a beneficiat de inlocuirea iluminarii cu sisteme de LED-uri la care in urma cu 11 ani nici nu puteam visa. Astfel prin noul iluminat batranul (cea mai veche ghaeta subterana din lume) Ghetar Scarisoara a capatat un aspect feeric.
Acesasta lucrare a fost realizata in cadrul Proiectului LIFE08/NAT/RO/000504 „Conservarea speciilor de lilieci în Munţii Pădurea Craiului, Bihor şi Trascău „, care de desfasoara in perioada 01 ianuarie 2010 – 31 decembrie 2013, si are ca beneficiar Agentia pentru Protectia Mediului Bihor, si parteneri Agentia pentru protectia Liliecilor din Romania si Institutul de Speologie “Emil Racovita”, departamentul Cluj Napoca.
In cadrul proiectului urmeaza modificarea iluminarilor in Pestera Unguru Mare si Pestera Vadu Crisului din judetul Bihor.
Ghetarul Scarisoara , aflat in comuna Garda de Sus, judetul Alba este cel mai important obiectiv turistic Monument al Naturii din Romania, si se afla in Parcul Natural Apuseni.
El este vizitat de numerosi turisti romani cat si straini.
“O gasesc foarte frumoasa, foarte impresionanta, si noi am facut o lunga drumetie pentru a veni sa o vedem … 3 ore si este magnifica”, ne-au declarat Sofie si Yanis – studenti francezi care studiaza in present in Cluj.
“Pestera este foarte bine amenajata, pacat ca nu se poate vizita si alta sala” – ne-a declarat Apetrica Alin – student in Cluj.
“Pestera este cel mai important obiectiv turistic din judetul Alba, fiind vizitat annual de aproximativ 60000 de turisti” (maximul a fost in 2008). “Turistii vin din Romania, majoritatea, Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Polonia dar si din alte tari.” ne-a declarat Dl Virciu Marin, primarul comunei Girda de Sus.
Amenajarea din 2001 a fost realizata de Directia Silvica Alba, Ocolul Silvic Garda, Primaria Garda de Sus si Asociatia Speologica Sfinx Garda.
Invitam turistii sa vina sa viziteze Ghetarul Scarisoara, care arata deosebit de frumos primavara, in aceasta perioada, iar cu noua iluminare este un peisaj feeric. Reamenajarea implica eforturi deosebite din partea speologilor care o fac, respectiv utilizarea corzilor, utilizarea tehnicii alpine, deoarece o mare parte a reflectoarelor au fost instalate pe tavan si au fost foarte greu accesibile acele puncte.
Formatiunile de gheata transparenta se formeaza primavara, cand aerul rece captiv in pestera reingheata apa care patrunde de la suprafata in urma topirii zapezii.
ATENTIE IMAGINILE SUNT O PARTE DIN 2012 – de la iluminarea actuala, – se observa din titlu, SI O PARTE DE ARHIVA DIN 2001 !
Presedinte A.S.Sfinx
Dr Ciubotarescu Christian
Istoricul Peşterii
Primele menţionări despre Gheţarul Scărişoara ca obiectiv turistic au fost făcute de A.Szirtfi (1847) şi J.Vass (1857) care prin faptul că menţionează echiparea cu scări de lemn a avenului de intrare în Gheţar dovedeşte faptul că acesta era cunoscut şi explorat de Moţi care utilizau gheaţa şi apa din această zonă secetoasă cu mult timp înaintea primilor vizitatori.
Primele observaţii ştiinţifice în legătură cu această peşteră au fost publicate de geologul Karl Peters (1861).
Prima harta a pesterii a fost publicata de geograful Adolf Schmidl (1863).
Primul studiu monografic a fost publicat in 1927 de Emil Racoviţă, cercetătorul român care a intemeiat în 1907 Biospeologia ca ştiinţă (studiul amimalelor ce trăiesc în peşteră) şi care a fondat primul Institut de Speologie din lume la Cluj în 1920.
Gheţarul Scărişoara este prima peşteră declarată Monument al Naturii în România în 1938.
În urma unei expediţii organizate de M. Pop în 1947 sunt descoperite şi explorate cele 2 rezervaţii Ştiinţifice.
Urmeaza două etape de cercetare şi studiere a Gheţarului întreprinse de cercetătorii Institutului de Speologie „Emil Racoviţă” din Cluj, între 1963 -1968 şi 1983 –1992 coordonate de M. Şerban, I. Viehmann, T. Rusu, Gh. Racoviţă, V. Crăciun, E. Silvestru, B. Onac.
In 2001 Asociaţia Speologică „Sfinx” Gârda explorează noi laterale ale peşterii şi finalizează amenajarea cum podete a porţiunii turistice a Gheţarului, introducând lumina artificială în sala „Biserica”, in parteneriat cu Primaria Garda de Sus, Directia Silvica Alba si Ocolul Silvic Garda.
Descrierea peşterii:
Peştera are 3 intrări, şi se află la o altitudine de 1165m faţă de nivelul mării. Ea are o lungime de peste 700m şi o diferenţă de nivel de 105m.
Traseul turistic este format dintr-un aven (puţ vertical) adânc de peste 50m şi un diametru de 50m, echipat cu scări metalice. La baza acestei coborâri se află „Sala Mare” a cărei planşeu este ocupat de un bloc de gheaţă cu un volum de peste 100.000 metri cubi ce are o grosime maximă de 36 m şi a cărui strate datate de la o adâncime de circa 20m (din cei 36 m determinaţi) au între 2000 şi 3500 de ani vechime. Parcursul turistic de pe blocul de gheaţă se face pe podeţe de lemn echipate cu mâini curente. Din capătul Nord-Vestic al Sălii Mari, de pe un balcon al Sălii „Biserica” se pot admira scăldate în lumina reflectorului cele peste 100 de formaţiuni stalagmitice perene de gheaţă.
Din „Sala Mare”, între Blocul de Gheaţă şi peretele de calcar se formează deschideri verticale numite rimae, precum şi cele două rezervaţii ştiinţifice „Rezervaţia Mare” şi „Rezervaţia Mică”, în care se poate întra numai pentru scopuri ştiinţifice, cu autorizaţie de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” Cluj (str Clinicilor Nr.5 , Cluj Napoca).
În Gheţar trăiesc lilieci şi gândăcei de 2-3 mm numiţi „Pholeuon prozerpinae glaciale”, iar din sedimentul „Rezervaţiei Mari” a fost a fost dezgropat un schelet de Rupicapra .
Sinteza realizată de A.S.”SFINX” Gârda (www speo.ro) după
Bleahu M., Decu V., Negrea St, Pleşa C., Povară I, Viehmann I. , (1976) Peşteri din România – Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică
Racoviţă Gh., Onac P.B. (2000) Scărişoara Glacier Cave – Editura Carpatica
Onac P.B., Perşoiu A., Racoviţă Gh., Tămaş T., Viehmann I., (2007) Scărişoara – Ţinutul Scărişoarei – Editura Studia Cluj Napoca
Fii primul care comentează