Aşa cum am mai scris şi cu alte ocazii, balcanismul, miticismul, manelismul, behăismul (nu bahaismul) şi pupincurismul sunt nişte attribute care s-ar putea să ni se potrivească nouă, vechi traco-geți locuitori ai spaţiului Carpato… ştiţi dumneavoastră bine despre ce e vorba! Da, ne-am învăţat cu răul şi ne-am dori să ne fie mai bine însă nu îndrăznim să spunem lucrurilor pe nume întrucât în ADN-ul nostru RESPONSABILITATEA nu a reuşit să lase vreo urmă, fie ea cât de mică…Ne –am obişnuit însă cu vreo câteva milioane bune de analişti politici care de mai bine de douăzeci de ani contestă, strigă, protestează, acuză! La politică tot natul se pricepe, ca şi la fotbal de altfel. Politica românească însă, ca o manea nenorocită, se strecoară încet, încet în conştiinţa noastră . O fredonăm pe ascuns, în baie, în grădină, în minte, pentru ca apoi, de câte ori suntem întrebaţi dacă ne plac manelele, să negăm cu agresivitate şi vehemenţă. Parcă spunea un strălucit înaintaş că “politica este o curvă” iar noi nu putem decât să-i dăm crezare. Aşa este, numai că la unii, toată lumea recunoaşte şi toţi încearcă la vedere să îmblânzească “cocota”, fie prin legi, fie prin comportamente şi exemple personale. La noi însă, în spaţiul despre care vorbeam (mai nou buricul pământului, după unii) cocota este lovită dimineața cu piciorul în spate (aşa ca să vadă vecinii), iar seara implorată în genunchi să intre , să se întoarcă în casă, să ia loc în capul mesei şi să-şi aleagă dormitorul şi domnitorul… Noi trăim în ţara lui Guta, Adrian Minune, Adi de la Vâlcea şi Jean de la Craiova. Ei fac rating, ei sunt chemaţi la “doişpe noaptea” să ne cânte iar noi să încingem o horă interminabilă, aşa ca pe vremea CAP-ului, încălţaţi cu sandale de gumă şi amorţiţi de celebrul “Trabant” (vinul, nu maşina). S-au umplut reţelele de socializare de mari contestatari ai politicii, de filozofi moderni, de politruci ieftini care în afară de a înjura şi fluiera la colţ de “postare” nu fac nimic. Iar de partea cealaltă, corul admiratorilor: “Bravo Dom’le, combaţi bine! Dă pe ei, scalpează-i că sunt politruci şi sug sângele poporului! Jos Parlamentul, jos Guvernul” şi câte şi mai câte invective aruncate aşa, ca din cocină, de nişte mari “gânditori şi mari învăţaţi” ai naţiei. Curat murdar…Alo, domnul Caragiale! Staţi puţin că între dumneavoastră şi noi s-a interpus regretatul Petre Țuțea care spunea (şi bine spunea) că fiecare popor îşi are clasa politică pe care o merită.
Atunci de ce s-au umplut ziarele de contestatari? De ce reţelele de socializare se fălesc cu nişte “specialişti în denigrare “ care şi-au format deja “publicul electronic” şi latră mai dihai decât maidanezii dâmboviţeni? Apoi primesc răsplata: like-uri, zeci sau sute de like-uri…Ştiţi, aşadar, care este osul internautului? Simplu: LIKE-ul! Cum doreşte un “nene” sau o “tanti” să-şi primească tainul electronic, cum umple Facebook-ul cu invective la adresa clasei politice, cu ameninţări şi înjurături şi apoi, mândru de sine, îşi aşteaptă recompensa: Like-ul.Like-ul multiplicat! Doamne fereşte, dar oamenii aceştia pe care îi înjuraţi cu atât devotament sunt aleşii voştri! Atunci pe cine înjuraţi oare? Eu, cel puţin, sunt de-a dreptul stupefiat când aud câte un anonim afirmând despre politicianul X sau Y că este citez :” un curvar, un hoţ, un trişor, un mincinos”. Păi dacă îl cunosc şi am dovezi că este aşa cum spuneţi, atunci hai cu el la DNA musiu’, hai cu el la mititica! Dar nu, dovezi nu avem, responsabilitate nici atât, dar nişte babe deştepte care ne urmăresc pe Facebook găsim….Şi atunci, dă pe ei musiu! Şi fericit aduni mii de like-uri! Atât, că în rest alegătorul român iese de pe Facebook mai năuc ca niciodată, mai dependent de influenţe periculoase, nocive, demolatoare. Altceva, ce să mai spunem? Să reafirmăm, oare, că din cauza unei probabile lipse de cultură suntem uşor manevrabili? Suntem influenţaţi de cei care strigă şi nu de cei care zâmbesc? Suntem supuşi marilor declamaţii politice şi nu propriilor noastre convingeri? La ce să ne aşteptăm atunci? Ce lideri să găsim pentru a-i vota şi trimite ca aleşi într-un forum naţional sau european? Eu ştiu, poate nişte lideri noi, nişte lideri strâns legaţi de societatea civilă. Mai puţin influenţaţi de jocuri politice şi mai mult gânditori la o nouă Românie, la o nouă Europă în care să intrăm cu fruntea sus, ca între egali şi nu ca până acum cu pălăria în palme şi cu spinarea încovoiată.
Ne-am bucurat toţi când am intrat în UE. Acum, dacă facem un sondaj, nu se ştie…Oare ne mai bucurăm chiar aşa de tare? Oare când ne ceartă Germania, Franţa, Anglia, Olanda, pentru “greșalele noastre” trebuie neapărat să înghiţim găluşca? Sau nu trăim printre EGALI? Poate UE doreşte să devină o “Indie Antică” în care castele să domine societatea ? Iar ceilalţi, amărăştenii Europei, să aştepte în genunchi deciziile “dumei” de la Bruxelles? ALO,EUROPA!!! Vin noii aleşi, care nu vor mai accepta COMPROMISUL! “New Europa” aşteaptă-ţi noii aleşi, dacă mai exişti…
Dr. Radu Matei Todoran
Fii primul care comentează