Plecând de la considerente economice, orice activitate realizată de oameni este rațională. Raționalitatea, din perspectivă economică, ne conduce spre conceptul de eficiență, adică: maximizarea rezultatelor urmărite și minimizarea eforturilor pe care le depunem pentru a obține aceste rezultate. Ținând cont că eficiența economică este apreciată atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, ajungem la analiza a două situații potențiale: (1) maximizarea rezultatelor și obținerea celei mai bune calități ținând cont de un anumit efort, volum de resurse pe care le alocăm pentru obținerea acestor rezultate, respectiv (2) obținerea unor rezultate prestabilite (de exemplu o anumită cantitate dintr-un produs, sau un anumit număr de clienți atrași) în condițiile minimizării efortului depus pentru obținerea acestora, respectiv a volumului de resurse pe care îl utilizăm.
În acest context al deciziilor pe care un investitor și le asumă, eficiența înseamnă și modalitatea în care este exploatată o oportunitate economică. Din perspectiva eficienței economice, investitorul va valorifica la maximum orice oportunitate, aplicând principiul eficienței economice: va încerca să obțină maximum de rezultate prin consumul resurselor pe care le are la dispoziție, respectiv va epuiza, va stoarce fiecare picătură de resursă pe care oportunitatea identificată i-o poate oferi. Dar, nu trebuie să uităm că orice activitate economică se desfășoară în cadrul unei comunități, implicate direct sau indirect. Ca atare, cât de corect este acest comportament, al unui astfel de investitor, față de comunitatea în cadrul căreia a identificat oportunitatea pe care a exploatat-o la maximum?
Din cealaltă perspectivă, optimul economic vine și ne propune utilizarea resurselor în măsura în care este nevoie de rezultatele care se urmăresc. Cu alte cuvinte, nu presupune epuizarea tuturor resurselor identificate, ci valorificarea treptată a acestora; aceasta înseamnă pentru investitor maximizarea veniturilor realizate, în condițiile valorificării rezultatelor obținute. Această abordare presupune o dezvoltare echilibrată, pe termen mediu și lung, care face legătura între nevoile identificate la nivelul comunității în care își desfășoară activitatea și resursele pe care această comunitate le are. O astfel de dezvoltare economică asigură perspectiva unei dezvoltării durabile a comunității, respectiv, evidențiază contribuția activității economice la valorificarea responsabilă a resurselor în favoarea comunității în care își desfășoară activitatea și asupra căreia își pune amprenta în mod direct și indirect.
În concluzie, ne dorim o dezvoltare economică optimă sau exploatarea cu eficiență a oportunităților identificate fără nicio grijă asupra consecințelor acestei exploatări? La nivelul unei comunități, trebuie să reușim să asigurăm o dezvoltare echilibrată pe termen lung, să valorificăm resursele și forța de muncă de care dispune comunitatea în condițiile cererii manifestate pe piață într-o anumită perioadă de timp!
Ionela Gavrilă-Paven,
Conf.univ.dr. Facultatea de Științe Economice, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
Domenii de interes: economie-economie europeană-dezvoltare regională
Membru al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, Filiala Alba
Fii primul care comentează