Din superficialitate si complexe de superioritate, multi dintre noi tindem sa judecam gresit oamenii simpli, dar adevarati de la tara, oamenii care nu si-au pierdut bunul simt si nici simtul realitatii. Inainte cu doua zile de cea de a doua vizita a lui Dan Diaconescu in Judetul Alba in aceasta campanie electorala, va oferim cu placere scrisoarea unei doamne profesoare din comuna Lunca Muresului, care reflecta, in cuvintele sale, intalnirea lui Dan Diaconescu cu consatenii ei:
Vineri, 18 mai 2012 – după ploaie şi vânt rece, o zi însorită de primăvară, tocmai bună pentru asemenea eveniment. O mulţime de oameni şi-au pus după posibilităţi haine de
sărbătoare şi au ieşit în centrul comunei să îl întâmpine pe Dan Diaconescu şi o parte din conducerea partidului Partidul Poporului-Dan Diaconescu. În sfârşit a sosit maşina şi din ea a coborât mult aşteptatul, cel mai iubit dintre pământenii de pe aceste plaiuri româneşti, Omul recunoscut imediat după chipul de la televizor – o persoană cu aspect adolescentin dar cu păr cărunt prea devreme, Omul ce atrage ca un magnet, iar când începe să vorbească electrizează asistenţa.
„Uite-l, uite-l” s-a auzit din mulţimea care l-a înconjurat imediat şi l-a dus aproape pe sus până la terasa din faţa poştei. S-au ridicat steaguri tricolore şi afişe electorale. Cu toţii eram emoţionanţi. Oaspetele, Dan Diaconescu a luat cuvântul. Întâlnirea cu poporul în cadrul luptei pentru schimbare îi dă energie, spunea dânsul. Candidatul de primar, Chirică Valer a răspuns călduros. Au spus cateva vorbe si oamenii din jurul lui – Ion Marincaş, candidatul nostru la Presedintia Consiliului Judetean, bucuros şi dânsul că a putut veni cu dl Dan Diaconescu şi în comuna soţiei sale. DomnulCondurăţeanu ne-a împărtăşit impresia dureroasă pe care i-a lăsat-o vederea dezolantă a fostului combinat de produse clorosodice Ocna Mureş, fost principal loc de muncă pentru oamenii din zonă, care acum arată ca un mormânt părăsit.
Cu toţii considerau că trebuie să luptăm pentru schimbare, pentru ridicarea din mocirlă a poporului, votând în conducerea locală şi centrală, oameni capabili şi cinstiţi, care să-şi pună întreaga capacitate în interesul celor mulţi, care să nu mai fie minţiţi sau înşelaţi. Totul s-a petrecut în câteva minute. Ceea ce era de spus s-a spus, ceea ce era de simţit s-a simţit. Dan Diaconescu a plecat mai departe, sa poată vedea şi întâlni oameni şi din celelalte localităţi ale Albei. Acest Om a avut curajul şi voinţa de a lua pe umerii săi imensa şi greaua responsabilitate de a fi liderul adevărat al poporului. Înainte de plecare s-a ridicat în picioare pe treapta maşinii şi ne-a făcut de moment un ultim semn de salut cu mâna, încercând să ne cuprindă pe toţi cu privirea. Chipul său ne-a rămas întipărit în memorie, profilat pe cerul înserării, ca o icoană făcătoare de minuni de la care poporul aşteaptă izbăvirea. N-a fost vis. A fost aievea. Dovadă că am rămas în mâini cu poze sau hartii goale cu autograful dânsului – pecetea ce a declanşat procesul care să aducă schimbarea.
Dar totul depinde de noi, de noi cei mulţi, oameni care convieţuim pe acest pământ binecuvântat (care în ultimul timp pare blestemat), oameni care au suferit împreună şi tot împreună trebuie să lupte pentru schimbare. După decembrie 1989, toţi cei perindaţi la conducere, cozi de topor, care vorba aceea: „cine împarte parte-şi face” (şi dânşii şi-au luat partea cu vârf şi îndesat, după cum sperăm să-şi ia şi răsplata cuvenită) n-au făcut decât săîndeplinească dorinţa străinilor de a ne distruge ţara bucăţică cu bucăţică şi sa îngenuncheze poporul în mizerie şi suferinţă.
Dintr-o ţară cu bogăţii, fabrici cu multe locuri de muncă, unde oamenii aveau ce munci, cu o agricultură prosperă, unde 85 la sută din soiurile de plante cultivate erau soiuri autohtone, create-n centrele noastre de cercetare, o ţară exportatoare nu numai de multe produse dar şi de materie cenuşie, apreciata pe plan internaţional am ajuns o piaţă de desfacere pentru mărfuri străine, de multe ori de proastă calitate, dar la preţuri piperate şi o sursă de forţă de muncă foarte, foarte ieftină. Am ajuns ca uneori să ne doară mâinile de nemuncă, să dăm şpagă pentru a putea munci şi să ne considerăm norocoşi dacă reuşim.Cerşim de muncă în lumea întreagă la porţile străinilor. Ne-au distrus locurile de muncă. Ne-au cumpărat fabricile şi unităţile de producţie pe aproape nimic, considerându-se privatizări rentabile, apoi după puţin timp, le-au valorificat la fier vechi, lăsând în urmă doar mormane de moloz ca după război, în carenoi, foştii proprietari, ca cetăţeni români, scormonim căutând rămăşiţe de materiale pentru a ne putea cumpăra o pâine, să nu murim azi de foame caci mâine, cine ştie?!…
În agricultură avem terenuri, rămâne pârloagă. S-a încurajat vânzarea terenurilor. S-au vândut peste un milion de hectare teren agricol (avem cel mai bogat sol şi mai productiv din Europa). Unii dintre străini care au cumpărat terenuri agricole decopertează solul şi-l transportă cu vagoane, ducându-l şi presărându-l peste solurile lor sărace. Azi-mâine ne vom trezi că nu mai este al nostru nici pământul de sub picioare. Vom fi nevoiţi să neevaporăm în atmosferă, sau să ne dispersăm în lumea largă. S-au vândut străinilor şi parte din păduri. În ţările lor, ei îşi protejează pădurile, cumpărând de la noi la preţuri de aproape nimic lemn neprelucrat, munţii noştri rămânând pleşuvi, nemaiputând să ne apere de calamităţile naturale (secetă, inundaţii, alunecări de teren). Bogăţiile ţării s-au dat străinilor pentru cele mai mici redevenţe din lume (un fel de închirieri pe aproape nimic) iar noi cumpărăm produsele noastre, produsele luate de la noi – pe care ni le vând la cele mai mari preţuri – nici măcar la un preţ cu vânzările pentru alţi străini (vedeţi benzina, gazul metan) şi suntem bucuroşi când străinii veniţi ne acceptă măcar pe câţiva să ne dea de lucru. Am ajuns slugi în fostele noastre gospodării! Parcă ne-a luat Dumnezeu minţile, de acţionăm doar spre răul nostru.
65 de spitale s-au desfiinţat şi asta ne ajută la o reglare numerică a populaţiei. S-a spus că trebuie să scădem la o treime din numărul actual, pentru a ne putea plăti pensiile. Detest profund sloganul: „capul plecat, sabia nu-l taie!”. De ce să întindem mâna la mila străinilor? De ce să plecăm capul umiliţi, spre pământul acesta bogat, pe care ni l-a lăsat Dumnezeu şi pe care îl dăm altora pe nimic, zicându-ne că trebuie să fim bucuroşi dacă ni-l ia?! De ce să ne mulţumim să rămânem îngenuncheaţi cu ochii în lacrimi sau chiar secaţi. De ce? De ce?
Oameni buni, treziţi-vă! N-avem voie să ne resemnăm! Se răsucesc strămoşii în morminte. Ridică-te Gheorghe! Ridică-te Ioane! Tu Ană şi Mărie şterge-ţi lacrimile cu colţul năfrămii şi priveşte dârz înainte. Nu-i adevărat că nu se mai poate face nimic! Dacă n-ar mai fi nimic în această ţară nu ar mai veni străinii ca muştele la miere, iar acei localnici zişi ciocoi, nu s-ar mai bate între ei mituind prostimea pentru a-i vota să ajungă la conducere. Şi când vor distruge tot se vor bate pentru conducere. Se vor bate pentru a exploata forţa noastră de muncă, de sclavi.
Se pare că avem o ultimă şansă, un ultim tren care ne-ar putea scoate din această situaţie dificilă (precum Noe a salvat speciile de vieţuitoare la potop) un tren în care ar trebui să urcăm fie şi din mers, un tren care nu ştie dacă va mai putea opri şi când, în gara noastră mică. Ne-am prostit destul.Ne-am lăsat înşelaţi. Oameni buni nici nu ştiţi cât sunteţi de puternici. În mâinile voastre e puterea! Nu vă lăsaţi cumpăraţi! Depinde de voi dacă vreţi sau nu să mai înduraţi sclavia, voi cei mulţi care ţineţi pe umeri pe câţiva care huzuresc şi îşi bat joc de voi. Nu vă lăsaţi umiliţi! Nu ştiţi că pentru a te umili cineva n-o poate face dacă nu-i dai consimţământul?! De ce aţi face-o?! Totul depinde de voi, să doriţi şi să vreţi schimbarea. Să aveţi curajul să puneţi ştampila pe buletinul de vot unde trebuie. Nimeni nu vă poate împiedica! „NO GATA! NO HAI!” Votaţi schimbarea! Votaţi Partidul Poporului-Dan Diaconescu! Castiga Diaconescu, poporul ia puterea!
Doamne ajută!
Virginia ARDELEAN NICULESCU, profesoară pensionară, comuna Lunca Mureşului
Fără comentarii! Și … .
Vă rog, pe cât mai mulți, să citiți acest articol. Analizați o scrisoare deschisă, din anii cinzeci ai secolului trecut.
Sunt extrem de derutat și nu mă pot pronunța, dacă aglomerarea de lozincii și nu numai, este sub semnul profesionalismului securist românesc, sau sunt la mijloc reprezentanții propagandei KGB, din acei ani de cea mai tristă amintire.
Nu cred în stafii.
Ce simt acum?
O jalnică apariție, a unei manifestări bolnave, de un tragism de necrezut.
Mă bucur, că avem elementul de comparație, atitudinea civică de pe întreg teritoriul României, din ultima jumătate de an. Cetățeanul turmentat s-a trezit și câțiva, foarte puțini, s-au cufundat, adânc, în mocirla celor mai tragice manifestări de pe teritoriul României. Inteligența divină ne pune în față, să simțim cu trupul, cu mintea și cu sufletul, calea pe care să o luăm.
Alegătoru-le, scoate din viața României ceea ce ai început!
Ai un vot în mână, folosește-l!
Cetățeanul de pe meleagurile jud. Alba, este profund jignit de acest tip de propagandă. Dacă doamna profesoară există, și nu mă prea îndoiesc de aceasta, este păcat de ceea ce transmite. Doamnă, chiar sunt vorbele dumneavoastră?
Un astfel de mesaj transmite un cadru didactic?