… Şi dacă totuşi vreţi să fiţi nebuni,
Vă dau eu un exemplu: Don Quijote.
Ucideţi-vă, morile de vânt
Nu ne ucideţi sângele-n aorte,
Ucideţi cancerul cu-ai voştri neutroni,
Sau de puteţi ucideţi imoralul,
Dar nu vă mai opriţi nicicând la noi,
Şi mai sfârşiţi odată carnavalul!
Prea multe măşti, planet-a obosit
Prea mult scandal pentru destula pâine,
Voi ce striviţi din grâu aprinşii maci,
De ce închideţi poarta către mâine?
Voi ce purtaţi bretele la costum
Să nu v-alunece sub burtă pantalonii,
Voi nu vedeţi cum crucile-n galop
Au speriat de-un timp chiar şi bufonii?
De-aţi renunţa măcar la un dejun
Sau la o bombă transformând-o-n soare,
S-ar auzi planeta iar cântând
Şi-nfometaţii s-ar scula-n picioare!
Şi de-aţi mai renunta şi la un tanc
I-am invăţa pe cei ce nu ştiu carte,
Ca să cunoască secolul mai bun,
Ca să priceapă zborul către Marte.
Şi de-aţi mai renunţa, de-aţi renunţa
La sclavagista cursă a globalizării,
Copiii lumii ar putea hori
O altă horă-n hora disperării !
Şi n-ar mai fi nevoie de nebuni,
Dacă poemul meu ar fi realitate,
Şi ne-aţi lăsa în „Pace” de acum
Să ne iubim cu inimi dezarmate.
sursa: https://www.facebook.com/Ioan.Lancrajan
Fii primul care comentează