Veteranul de război Laurean Deac s-a născut în data de 14 februarie 1922, la Ohaba, județul Alba (actualmente locuiește la Alba Iulia). A fost încorporat în cadrul Regimentului 82 Infanterie, Compania 102, la 1 aprilie 1943, când abia împlinise vârsta de 22 de ani. Un an mai târziu, a fost dus pe frontul de Est, în cel de-al Doilea Război Mondial, luptând ca artilerist (ochitor pe obuzier). După ce armele au fost întoarse împotriva armatei germane, Laurean Deac este luat prizonier timp de patru ani, în lagărele din Sevan și Erevan. Aici a lucrat, mai întâi, în fabrică, la topit aluminiu, iar mai apoi în construcții pentru refacerea fabricilor ruse bombardate în război.
A avut șansa să fie apreciat pentru hărnicia și cumințenia sa, fiind printre puținii veterani care nu a fost mutat în mai multe lagăre rusești. În această perioadă a trecut prin diverse experiențe care l-au marcat. Foamea, spune domnia sa, a fost cea mai grea încercare, pentru că rușii le dădeau foarte puțin de mâncare comparativ cu efortul fizic la care erau supuși. A trăit și drama prin care și-a pierdut camarazi de care era apropiat. Consideră că doar Dumnezeu l-a scăpat din calvarul acela, iar vârsta venerabilă pe care o împlinește astăzi, de 99 de ani, se datorează experienței de atunci. „Nimic nu mi-a mai fost greu în viață după război. Am suferit tare mult, dar m-a ajutat Dumnezeu să merg înainte”, mărturisește cu emoție vădită Laurean Deac.
Eliberat din prizonierat, pe 20 mai 1948, ajunge acasă, la Ohaba, iar un an mai târziu se căsătorește cu o fată vrednică din sat, alături de care își clădește o viață frumoasă, binecuvântată cu opt copii. După instalarea regimului comunist, Laurean Deac şi familia sa s-au stabilit la Alba Iulia, unde a lucrat ca zidar. Dorul nestins pentru soția sa, care a decedat în urmă cu 8 ani, îl întristează foarte mult. În schimb, se bucură de familia sa numeroasă care cuprinde peste 50 de copii, nepoți și strănepoți, o parte dintre ei fiind stabiliți peste hotare (Austria, Spania, Statele Unite ale Americii etc).
„Vă doresc anii mei, dar nu și suferințele mele”, sunt vorbele încărcate de suferință, adresate nouă și în acest an, tuturor celor care îi suntem recunoscători pentru jerfa sa.
Domnule Laurean Deac, vă felicităm pentru această vârstă și vă dorim din suflet La mulți ani cu sănătate! Onoare și Respect!, a transmis Petruța Pop, Șeful Cercului Militar Alba Iulia.
Fii primul care comentează