
Prin ce iarnă am trecut…
Ţurţuri grei atârnau la ferestre
Zăpada îngropase oraşul
Din altă lume cădeau ninsorile-ntruna
Şi ne-am întalnit printre
Fulgii cuvintelor ce ne topeau de emoţie.
Zilnic
Mă întrebai despre peregrinările mele…
Dacă am fost la poluri
Dacă am văzut sănii trase de câini
Ori pinguini în fracuri de sărbătoare
Şi cine m-atacă prin jungla urbană…
Nopţile…
În nopţile noastre adevărate
Privesc ochii tăi, părul tău
Prin care-mi plimb degetele…
Părul tău care ştie să-ngâne apele mării
Şi trupul tău sărutat de mine
Centimetru cu centimetru
Miroase ca un rozmarin înflorit.
Astăzi
Tăcerea ta îmi pune iar întrebări…
În timp ce mă uit la tine
Ca la o primejdie
Prin care trec cu mâinile goale.
Astăzi
Îţi voi spune mai puţine lucruri ca ieri.
Voi încerca să te mint şi tu să crezi
Că sunt un om fericit…
În rest
Nimic n-am să uit
Din tot ce trăiesc lângă tine…
Şi spaima că mâine-ai să pleci
O acopăr cu zăpada
Din iarna prin care-am trecut.
“Zilnic,
Mă întrebai despre peregrinările mele…”
şi împlinirea târzie a dorurilor de călătorie… o să vie…
Îmi place acest frumos tablou însufleţit.