“Dacă eram canalizat de mic aşa cum ar fi trebuit, poate că acum eu eram în locul tău”, i-a spus Florin Puşcoiu, ucigaşul preotului din Focşani, unuia dintre procurorii care îl anchetau, după ce acesta din urmă făcuse o remarcă la adresa “isteţimii” lui.
Afirmaţia pare punctul de maximă luciditate a unui tânăr care, dotat cu o inteligenţă peste medie, după cum informează anchetatorii, îşi recunoaşte frustrările generate de o serie de complexe pe care le-a acumulat de-a lungul timpului. Gestul său are mai mult caracteristicile unei revolte împotriva unei societăţi care nu i-a dat şansa de a se realiza. La complexele provenienţei din mediul rural, dintr-o famile modestă, s-au adăugat complexele românului ajuns în Italia, etichetat conform stereotipurilor despre români. Ridicat de la domiciliu, a cerut ca, din familie, să fie anunţaţi mama şi un unchi. Cu tatăl se afla în relaţii divergente. Un psiholog ar putea asocia revolta împotriva figurii paterne cu revolta împotriva unui părinte spiritual şi, indirect, împotriva Tatălui Ceresc.
Mă hazardez în această supoziţie, pentru că mi se par contradictorii informaţiile conform cărora mai întâi a intrat în alte biserici, în care, spre norocul preoţilor, nu a ajuns până la ei, pentru că era prea multă lume şi afirmaţiile sale despre o vedenie pe care a avut-o în timpul unei vizite anterioare în biserica din Piaţa Unirii. În această viziune, preotul pe care avea să-l ucidă era îmbrăcat în veşminte preoţeşti, dar avea coarne de diavol: “Era diavolul, era un fals preot” Aşa s-ar justifica versetele referitoare la falşii 
profeţi, scrise pe foile de hârtie găsite la locul crimei: “Păziţi-vă de proroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori”. (Matei 7, Versetul 15). “Dar profetul care îndrăzneşte să spună în numele meu un cuvânt pe care nu i-am poruncit să-l spună sau vorbeşte în numele altor dumnezei, profetul acela trebuie să moară.” (Deuteronom, XVIII, 20).
Convingerea că a împlinit o poruncă divină nu îi dă numai iluzia dreptăţii, dar şi iluzia importanţei într-o lume în care s-a simţit marginalizat. Anchetatorii presupun că furia declanşată de faptul că a fost luat drept “cerşetor” sau “sectant” când a intrat în biserica plină de lume l-ar fi făcut să se întoarcă apoi şi să ucidă. Un debuşeu care are în spate o acumulare de frustrări.
Biblia creştin ortodoxă găsită în apartamentul ucigaşului a fost luată de la Biblioteca Judeţeană din Focşani. Faptul că nu avea o biblie proprie, aşa cum are orice creştin practicant, face discutabilă chestiunea fanatismului religios, arătând că ucigaşul mai degrabă şi-a căutat o motivaţie religioasă pentru un act de răzvrătire socială. Este şi motivul pentru care a cerut anchetatorilor să i se facă dreptate, considerându-se o victimă.
Preotul Tudor Marin a fost îngropat chiar în spatele bisericii în care a fost ucis şi în care a slujit timp de 21 de ani. Dincolo de repulsia faţă de un tânăr cu minţile rătăcite, ce rămâne în atitudinea noastră, după acest episod nefericit care ne-a făcut pe toţi să ne gândim puţin mai altfel la… cele sfinte şi la cei de lângă noi?
Foto: Ziarul de Vrancea
Fii primul care comentează