„Nu toți românii sunt ortodocși, deci a identifica românism cu ortodoxism înseamnă a lăsa în afară de patria lor o mulțime de români. Sufletul nostru național e mai larg decât formula ortodoxă” Mihai Ralea (1896-1964)
Trăind de ceva vreme în Alba Iulia am fost de nenumărate ori martor la manifestările dedicate zilei de 1 Decembrie în acest oraș. Lume multă, înghesuială și de obicei vreme urâtă, alături de discursuri (plictisitoare de obicei), parade (mai mult sau mai puțin spectaculoase – depinde de buget și de relația între politicienii aleși în județul Alba și cei de la nivel național) și focuri de artificii (pare-mi-se anul aceasta nu vor mai avea loc în urma tragediei de la Colectiv). Datorită condițiilor meteorologice, caracteristice debutului iernii, una dintre reflecțiile „adânci” ce le aud, aproape inevitabil la fiecare 1 Decembrie, este aceasta: „nu puteam și noi dom’le să avem un 4 iulie!”. Amuzat de această idee îmi și închipui pe cei din Consiliul Național Român Central din Transilvania sau pe Vasile Goldiș căutând cu disperare o Romica Jurcă sau un Florin Busuioc printre membrii PNR sau PSD (secția română) de atunci, cerându-i imperios să facă o prognoză a vremii de la 1990 încolo (de când 1 Decembrie a devenit Ziua Națională a României), doar-doar s-o schimba vremea după câteva decenii, numai bună să fie de preparat mici și grătare, stropite cu bere, de către urmași. Sau îmi închipui pe aceiași actori politici de la 1918 decizând că 1 Decembrie, fiind prea friguroasă, nu e zi potrivită pentru a face România Mare, ci o altă dată după 1 Mai… tocmai să lase urmașilor o zi perfectă de picnic.
Dar nu această situație m-a determinat să scriu aceste rânduri, ci o alta: senzația de deja-vu ce o am apropiindu-se ziua de 30 Noiembrie, Ziua Sfântului Andrei, Ocrotitorul și „creștinătorul” („ortodox”) al României. Iarăși va ploua cu mesaje cu Andrei, creștinătorul României, iarăși Primul Ministru și Președintele, liderii de partide, Patriarhia (în principal), televiziunile (Trinitas TV va fi, în mod cert, liber de audiență), Facebook-ul etc. se vor plia pe acest discurs, dând o dată în plus BOR apă la moară să trâmbițeze, cu toată forța, simbioza triumfalistă între națiunea română și confesiunea ortodoxă.
Dacă până în 1995 această dată nici nu era trecută cu culoare roșie în calendarul creștin ortodox și era o zi ca oricare alta, începând din acel moment BOR-ul a îmbrățișat-o cu toate puterile, intuindu-i potențialul, ca viitoare pondere suplimentară crescândă a prezenței sale ca instituție și discurs public în societatea românească. Astfel, nu întâmplător din 2012 data de 30 Noiembrie devine zi nelucrătoare în țara noastră, însă aici cred că BOR are un regret vis-a-vis de această situație: anume acela că membrii Consiliul Național Român Central din Transilvania din noiembrie 1918 nu au decis ca Adunarea de la Alba Iulia să aibă loc cu o zi mai devreme decât 1 Decembrie 1918. Vă închipuiți atunci cât de perfect ar fi fost, toate energiile acestui neam canalizându-se sălbatic și victorios deopotrivă, în simbioza divină a ortodoxismului cu națiunea. Singura neînțelegere ar fi fost că Sfântul Andrei mai protejează și Scoția și Grecia și Rusia, plus Galațiul, iar în momentul când moare, în mod violent este adevărat (60 d. Hr. la Patras în Grecia) nu exista nici măcar idee și picior de român pe această lume și alte mii de lumi necunoscute.
Mai știu că data de 30 noiembrie este și Ziua Mondială împotriva Pedepsei cu Moartea, sub forma „Cities for Life Day” și de aceea prefer să sărbătoresc așa ceva în această zi, decât invențiile BOR-ului. Îmi pare mai uman, mai normal, mai semnificativ, în condițiile în care pedeapsa capitală, rămășită a unor vremuri barbare, este încă aplicată în multe țări ale lumii (în unele pe stadioane, în altele cu paloșul sau cu pietre, nemaivorbind aici despre originalitatea aplicării sale în Statul ISIS). Cred că și Iisus ar proceda în mod similar, ținând cont de cât de asiduu a cerut oamenilor să-și iubească aproapele și să ierte. Iar de 1 Decembrie voi sărbători, chiar dacă nu sunt ca și cei care pe 30 Noiembrie inundă spațiul real și virtual cu urări și felicitări artificiale cu și despre ghidușiile BOR-ului. Această situație n-are cum să mă facă „mai puțin” român decât alții. Marea problemă îmi pare însă că toate aceste ghidușii se învață de către copii la școală prin intermediul orelor de religie. Mai mult, în unele manuale li se dă copiilor exerciții bizare, bazate pe „evidența” faptului că Apostolul Andrei ar fi viețuit vreo două decenii în nu știu ce peșteră din Dobrogea. Să trecem peste faptul că acea peșteră n-a fost („re”)descoperită de vreun arheolog, ci de către un preot ortodox și un avocat în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Până la urmă, ce mai contează cât timp roșu este calendarul ortodox pentru acea zi (doar din 1995 însă), cât timp angajații la stat sunt liberi iar Apostolul Andrei ne „veghează”, impasibil este adevărat, pentru că 7 din 10 români se împrumută pentru a viețui de la un salariu la altul…
Marius Rotar este istoric, Cercetător Principal II în cadrul Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, doctor abilitat în istorie si studii culturale. Este considerat un pionier al cercetării muririi și morții în România fiind de asemenea fondator și președinte al Asociației Cremaționiste Amurg.
Sursă: www.socialeast.ro
Domnul Marius Rotar, ca cercetator, stie ca la inceputuri crestinismul a patruns la nordul dunarii pe filiera bizantina, iar daca astazi o mica parte a romanilor nu sunt ortodocsi (ca de exemplu cea mai mare parte a personalului stiintific de la Universitatea ”1 Decembrie”) se datoreaza catolicizarii cu forta a unui numar de romani care au fost inselati sa semneze acel act de infratire (nu de unire) cu biserica Romei si care dupa eliminarea episcopului Atanasie Anghel va da nastere sub presiunea iezuitilor si protectia armatei austriece, acelui surogat, numit biserica Greco-Catolica, care conform actului semnat in 1698 de cei 38 de protopopi, a fost de la inceput nul, pentru ca actul original spune textual ca nu recunosc autoritatea papei si nici cele patru puncte dogmatice ale Conciliului de la Florenta, adaugate de iezuiti dupa moartea lui Atanasie Anghel, si ca daca una din cererile romanilor semnatari, cuprinse in actul semnat la 1698 nu ar fi respectata, ”semnaturile si pecetile lor nu au nicio valoare”. Deci actul devine nul. Ori, cum bine stim, cererile romanilor nu au fost respectate, iar cei care au revendicat acest lucru incepand cu Inocentie Micu au fost inlaturati si au avut de suferit pentru cutezanta lor de acere ca imparatul sa-si respecte cuvantul. Nici eu nu sunt de acord cu multe din actele BOR, dar de aici pana la a critica BOR ca trambiteaza simbioza dintre natiunea romana si ortodoxie este deja prea mult. Poporul roman intodeauna s-a identificat cu ortodoxia, chiar daca anumite cercuri incearca cu disperare sa denatureze acest lucru (exemplu ascunderea descoperii bisericii ortodoxe a lui Ieroteu, descoperita la Alba Iulia in anul 2011). In toata istoria sa, la momentele de rascruce, la evenimentele importante, ca si in viata de zi cu zi, poporul roman a fost sustinut si a gasit sprijin si consolare in Biserica Ortodoxa. Iar Andrei, sfant sau nu, si-a raspandit invataurile si credinta, poporului care locuia la nordul dunarii, chiar daca atunci nu se numea roman. Iar continuatorii acelui popor, din punct de vedere lingvistic, religios, cultural, istoric si din orice alta privinta am cauta, este poporul roman. Chiar daca astazi o mica parte a romanilor nu sunt ortodoxi nu trebuie sa se simta lezati ca BOR trambiteaza simbioza intre natiunea romana si ortodoxie, cu atat mai mult cu cat chiar Biserica Catolica a initiat de-a lungul timpului o serie de concilii ecumenice, menite a impaca cele doua confesiuni. Oare asa trebuie inteles ecumenismul?
Sunt întru totul de acord cu domnul Ioan Dorin Popescu în afirmațiile sale. Mă mir că un om care studiază morții vrea să protejeze vii din punctul de vedere al credinței. Isus spune clar: morții cu morții, viii cu viii. Dar să revenim la dezbaterea din articol: un proces de naștere a unui popor durează foarte mult în timp, la fel durează și răspândirea unei religii. Dacă e să cercetăm istoria noastră vedeam că ne-au trebuit mii de ani până să ne unim ca un singur popor, după ce am fost uniți vremelnic de rivalul lui Cezar, adică de Burebista. Ce e important pentru noi ca români și ca uniți în credința lui Cristos e că cele două procese: cel de formare a poporului român și cel de adoptare a unei religii s-au desfășurat în același timp. Au existat bariere foarte mari atât în procesul de formare și de unire a poporului într-un singur stat, cât și în procesul de creștinare uniformă a populației care astăzi vorbește limba română pe acest teritoriu. Dacă nu era nici o logică sau dacă nu erau suficiente argumente în afirmația că poporul român s-a născut creștin, nu cred că aveam o asemenea teorie astăzi. Pace vouă!
De la inceput fac precizarea ca sunt ortodox (mai exact am fost crescut in aceasta religie) si nu vreau sa las loc la interpretari.
Probabil ca dupa Marea Schisma, s-a format si poporul roman.
Poporul roman, format si identificat cu ortodoxismul, a rezultat din lupta pentru putere, dintre patriarhul Romei (Papa) si patriarhul Constantinopolului (Patriarhul Ecumenic)…?
Hai sa lasam deoparte toata aceasta demagogie, a bisericii Ortodoxe, care nu ar fi existat daca lupta pentru putere, din sanul crestinismului, nu ar fi impartit aceasta mare biserica crestina.
Am fi fost crestini si nu ortodoxi sau catolici, iar contributia (interesul) bisericii la formarea statului ar fi fost aceeasi.
Poporul roman s-a format cu mult inainte de ortodoxism si nu este meritul acesteia.
Rezultatul ignorantei si manipularii acestui popor reprezinta puterea acestui cult precum si influenta, tot mai nefasta, asupra multora din concetatenii nostri.
Ca si in timpul Inchizitiei, nu se mai accepta adevaruri stiintifice ci doar ce spune popa…nu se mai merge la o biblioteca ci la pupat de moaste…si exemplele ar putea continua.
Biserica ca si statul, ne vor prosti si ignoranti, pentru binele celorlalti…
Domnule Marius Rotar doua observatii la cele scrise de dumneavoastra astazi 30 noiembrie este pomenit Sfantul Apostol Andrei in toate cele TREI calendare crestine traditionale cel ortodox, grecocatolic si romanocatolic deci apartenenta la oricare din aceste biserici nu se discuta in articolul dumneavoastra iar crestinii neoprotestanti oricum nu praznuiesc decat sarbatorile domnesti (cele legate de viata si activitatea Domnului Iisus Hristos pe pamant).Da adevarat la vremea cand Sfantul Apostol Andrei venea in Scitia Minor poporul roman nu era inca format dar teritoriul era locuit si dacii erau monoteisti, ei aveau un sngur zeu pe Zamolxe si poate de aceea au fost asa de receptivi la religia propavaduita de Apostolul Andrei.