Am fost buni când, prunci fiind, ne-aţi folosit drept baricade în faţa tancurilor. Şi-am fost dintr-odată răi când am umplut pieţele pentru că din cenuşa comunismului aţi renăscut voi, comuniştii. Am fost buni în anii când singurele noastre jucării erau elasticul şi mingea de 35. Dar ne-am făcut răi peste câţiva ani, când vă trezeam vecinii cu MTV şi ne uitam la filme porno pe cablu, după ce se culcau părinţii.
Ce buni eram când ne împrăştiam din curtea blocului ca să ne uităm la Sandy Bell şi la Cartea Cărţilor. Şi cât de răi ne-aţi văzut când aţi început să ne găsiţi pachete de ţigări şi prezervative în ghiozdan.
Am fost buni când ne făcea fericiţi o tabără la Costineşti, când ne bucuram de o pereche de blugi de la second hand şi când purtam vara, iarna şi încă o vară aceeaşi pereche de adidaşi. Şi, Doamne, cât de răi v-am părut când primii bani câştigaţi, în loc să-i punem deoparte, i-am aruncat pe ţoale de firmă şi-am plecat să vedem Parisul.
Am fost buni când ne căraţi în Daciile fără aer condiţionat, când încălecam bicicletele Pegas şi când lingeam cu poftă din îngheţata Polar. Dar apoi aţi spus că suntem răi pentru că vă sfidăm din maşinile noastre nemţeşti, cu vacanţele noastre în Grecia.
Am fost buni când ne înfăşuram în steagul României şi ieşeam noaptea pe străzi să sărbătorim fiecare victorie a tricolorilor lui Hagi. Dar am fost răi când n-aţi priceput cum putem importa sărbători ca Valentine‘s Day sau Halloween.
Am fost buni când ne trimiteaţi pe scena Casei de Cultură să-i dăm flori Angelei Similea. Şi cât de răi am putut fi când am umplut prima oară după ’89 un stadion, la Metallica.
Suntem buni când vărsăm lacrimi, la fel ca voi, auzindu-l pe Piersic cum recită „Rugă pentru părinţi”. Şi, apoi, iarăşi răi pentru că nu înţelegeţi cum am putut s-o inventăm pe Lady Gaga.
Buni am fost şi când am plâns la moartea lui Michael. Dar mai ţineţi minte cât de răi eram acum 20 de ani, când veneam acasă cu casete cu Michael cumpărate din piaţă? Suntem buni că de 20 de ani muncim până în creierii nopţii pe o brumă de bani şi vă plătim vouă impozitele şi birurile. În nicio lună nu am întârziat. Dar suntem răi şi depravaţi când sâmbăta dimineaţa, la răsărit, ne vedeţi ieşind din cluburi. Suntem cei mai buni doar în anii războaielor voastre pentru putere, când prin noi produceţi Revoluţii Portocalii. Şi suntem cei mai răi când nu înţelegem cum puteţi să ne lăsaţi după fiecare patru ani moştenire aceeaşi ţară, aceleaşi drumuri, acelaşi praf, acelaşi gri. Da, suntem buni când ieşim la vot pentru voi, dar răi când ieşim în stradă împotriva voastră!
Suntem buni pentru că facem parte din ultima generaţie care a mai făcut şcoală adevărată în România. Suntem răi pentru că suntem prima generaţie care a plecat peste graniţe ca să poată arăta ce a învăţat. Suntem răi pentru că plecăm să muncim umilitor, sub calificarea noastră, în ţări străine. Dar suntem buni de fiecare dată când salvăm România de faliment cu banii trimişi acasă.
Am fost buni că am ştiut să creştem fără bone, grădiniţe particulare, cereale la cutie şi fructe la borcan. Acum suntem răi pentru că vorbim neînţelese limbi străine: afacereza, facebookeza, youtubeza. Am fost buni cât am crescut cu cheia de gât. Şi suntem răi de când am rupt lanţul. Da, suntem răi că nu mai putem iubi doar o femeie toată viaţa. Dar şi buni când simţim că în fiecare zi a existenţei ne e dor de o singură femeie: mama. Suntem răi că nu mai avem respectul de odinioară pentru profesori. Dar suntem buni când, pe zi ce trece, ne dăm seama că cea mai înaltă şcoală pe care am absolvit-o a fost cea la care ne-au fost dascăli mama şi tata.
Suntem răi că ne-am obişnuit să trăim fără reguli. Dar mai buni ca voi care aţi furat de la poporul ăsta fără legi. Suntem răi că ascultăm mai mult zgomot decât muzică. Dar mai buni pentru că noi n-o să le zicem niciodată copiilor noştri ce să asculte, ce să îmbrace, pe cine să iubească. Suntem răi pentru că am brevetat caraghioşii porno, târfele din prime time, manelele de pretutindeni. Luaţi-o ca pe o rătăcire. În fond am fost buni. Generaţia noastră va lăsa ca moştenire unul dintre cele mai frumoase versuri scrise în limba română: Zece pictori se tot miră cât eşti de frumoasă…
Răi am fost când v-am lăsat să credeţi că generaţia noastră se reduce la Zăvoranu, Nikita, Sensual şi Sexual. Noi ştim că suntem buni şi că, de fapt, în toţi anii ăştia am alergat doar între Hagi, Mungiu, Porumboiu şi Iris. Suntem răi pentru că am lăsat să răsară dintre noi mai mult curvele decât femeile. Am rătăcit şi ne-am trezit în final buni. În definitiv, fiecare dintre noi îşi vrea copilul născut dintr-o femeie, nu dintr-o curvă. Suntem răi pentru că ne-am născut într-o ţară populată de o populaţie. Dar suntem buni pentru că vrem să trăim într-o ţară ocupată de un popor. Suntem răi pentru că dormim puţin. Dar suntem buni pentru că visăm mult. Suntem prima generaţie care nu a interzis Răul şi prima generaţie care a îndrăznit să-şi permită Binele. „Ai mei”, când sunt răi, sunt foarte răi, dar când sunt buni, sunt cei mai buni.
Fii primul care comentează