Gânduri de dascăl…

Şcoala este copia în miniatură şi fidelă a societăţii în care fiinţează, oglinda vie a acesteia. De la sintagma aceasta, mă întreb, Şcoala încotro? Evoluţie şi involuţie, putinţă şi neputinţă, competenţă şi mediocritate, interes şi nepăsare. Toate la un loc…si multe altele…

– Vai de profesorul care nu este întrecut de elevul său…
– Menirea dascălului este să-i arare copilului cine este el cu adevărat!
– Putinţa luminării o are fiecare dascăl…la unii se „stinge” prea devreme…
– Copilul în nevinovăţia şi neştiinţa lui, are nevoie de o „coacere  a trăirii”…aceasta este şcoala!
– Măreţia unui copil stă în unicitatea persoanei lui…”calea” lui e

uneori paralelă cu a altuia, dar niciodată identică !

• Daca dragoste nu e, nici şcoală nu e…
• Printr-un cuvânt, un dascăl poate să „zidească”, dar şi să „smintească” universul unui copil…
• Un dascăl adevărat nu spune niciodată, „merg la serviciu”..ci „merg la şcoală”…
• Ce se află între profesor şi elev? Particula „şi”!
• Elevul îl „simte” imediat pe dascălul lipsit de vocaţie…
• Un dascăl se stinge” fără elevii lui…poate şi invers…
• Copilul nu-şi alege dascălul…aleg alţii în locul lui!
• Vocea profesorului tău, nu se va supune „igienei uitării” niciodată!
• Nu toţi oamenii „învăţaţi”, pot fi şi învăţători !
• Dascălul trebuie să aibă suflet şi mâini de apostol.
• Fiecărui mare savant, i-a pus creionul în mână un modest învăţător!
• Dascălul este „hoţul perfect”…el nu poate fi prins niciodată…”fură” de la el şi dă la alţii…
• Învăţătorule… îl strigau mulţimile pe Iisus!
• Când un fost elev îţi spune, „mulţumesc pentru tot, domnule profesor”, uiţi de toate greutăţile acestei vocaţii.
• Din păcate, pentru tot mai mulţi copii, şcoala este familia lor…
• Dascălul spune mereu, „învăţaţi”…alţii spun, „înhăţaţi”…
• Şcoala este după familie…ca şi învăţătura după pâine!
• Dascălul dăruieşte, dar  şi primeşte înmiit înapoi…aşa îşi înfrumuseţează el sufletul!
• Profesorul se confundă, în ochii copilului, cu materia pe care o predă.

• A XI-a poruncă…Nu-i uita niciodată pe dascălii tăi, ei vor muri doar odată cu tine.
• Pe mormântul unui dascăl scrie, „Te-ai stins, luminându-i pe alţii”…
• Dascălul nu îi este „şef” unui copil niciodată…
• Învăţăm mereu, învăţându-i pe alţii!
• Dascălul adevărat este cavalerul eminent al spiritului, pentru că este pelerinul transcendenţei spirituale…
• Profesorul este ca un palimpsest…se poate şterge, dar tot rămân „urme”…
• Nu poți educa pe alții, dacă tu însuți, nu ești o persoană educată!
• Un dascăl trebuie să fie mereu „descheiat” la suflet…
• Copile, să înveţi pentru tine, dar să ştii pentru toţi!
• Descoperă calităţile si virtuţile unui copil, și pe acelea dezvoltă-i-le… nu-l transforma într-un soldat disciplinat, care nu iese din rânduri.
• Invaţă-l pe copil ceea ce ştii, dar şi ceea ce eşti…
• Invăţătorul te sprijină pentru ca tu să învingi şi apoi să te bucuri de „povara grea a învăţării” !
• Invaţă acum…pentru că mai târziu te va costa foarte scump…
• Sărăcia are şi ea strălucirea ei, dar nu în învăţământ !
• Atât calităţile cât şi „bolile” morale ale unui dascăl, sunt „contagioase” pentru elevii lui…
• Mereu mai marii zilei au preferat dascălul obedient, în locul unuia vertical şi demn.
• Dascălul este slujitor al şcolii, dar şi societatea trebuie să-i ofere „pârghiile” necesare unei asemenea poziţii…
• Identitatea unui dascăl este cuprinsă în tripticul: respect, grijă şi dragoste pentru elevii lui !
• Virtuţile elevului, dacă nu sunt corect instrumentate de către dascăl, se pot transforma în răutăţi.
• Învăţătura îl întăreşte și pe cel slab!
• Copile, de tine depinde tot ce-i în afară de tine!
• Deosebirile îi fac pe elevi egali!
• Ca dascăl ai grijă când ajuţi pe unii, să nu-i nedreptăţeşti pe alţii…
• Profesorul poate ierta pe vinovat, dar nu şi fapta acestuia!
• Când elevul tace, o face fie din prostie, fie din înţelepciune !
• E minunat să crezi în utopia unui copil…e mitul eternei reîntoarceri la propria-ţi copilărie…

Profesor Nicolae Andron

Articol publicat in Revista ProAlba