Fetița din Drâmbar se află, de la 1 septembrie 2022, alături de mama ei, la un spital din capitală. Au stat acasă doar câteva zile din luna octombrie și alte câteva de Crăciun. ProAlba a publicat cazul în data de 22 ianuarie 2023, în urma unui apel lansat pe Facebook de către părinții micuței. (detalii AICI).
Povestea Emmei a fost mediatizată intens de mai multe publicații, dar și pe conturile de socializare. Mii de oameni au sprijinit financiar familia. Despre această lecție uriașă de solidaritate am scris AICI și AICI.
Joi, mama fetiței a postat, pe Facebook, următorul mesaj:
“Nu am mai scris, nu am avut nici vesti bune, nici măcar rele, totul a rămas la fel.
Cei de la Blondie au facut tot ce a fost omenește posibil sa ne aștepte si pe noi, însă din păcate pentru noi, si din fericire pentru ceilalti copii zborul cu numarul 137 a fost fara Emma.
Noi încă suntem in spital, la spitalul Obregia din București, stiu ca multi v-ati întrebat, si cel mai probabil aici o sa rămânem pana in data de 28.02 cand o sa plecam spre Barcelona, pentru ca cea mai apropiată data disponibilă este 1 Martie, data pe care am si confirmat o deja.
Au fost multe mailuri, multe telefoane si discuții interminabile, însă este singura data pe care o au disponibilă pentru pacienții internaționali.
Cat despre Emma ce pot sa va spun? Sper sa rămână la fel de curajoasa si de puternica ca si pana acum. Este un copil minunat, însă si dorul de casa, de Anna, de tati si de toți cum spune ea își spune cuvântul, uneori nu mai are rabdare, vrea acasa, se lovește spunând ca vrea sa-l lovească pe “greieraș” sa se oprească odată…Cand pentru fiecare copil, familia, grădinița, parcul, prietenii, joaca fac parte din viata de zi cu zi, pentru ea spitalul, branulele, injecțiile si statul in pat de frica sa nu cada au devenit o normalitate deja. Copiii de aici sunt prietenii ei, desi nu vrea sa-si mai faca prieteni, ca toți prietenii ei pleaca, iar asistentele au devenit familie.
Ce pot sa va mai zic? Neputința de a face ceva pentru copilul tău bolnav, e cea mai grea cruce de dus, dar mergem înainte, ea trebuie sa vada zâmbete nu lacrimi, altfel de unde ar mai scoate atâta putere?
Iar voua, voua va mulțumim oameni buni, pentru grija, pentru rugăciuni, pentru fiecare leuț in parte, sunteti atat de multi, va cuprindem si va simțim.”
În Spania, Emma va pleca alături de mamă, tată și surioara ei, Anna, de doar doi ani.
2 Trackbacks / Pingbacks