Am asistat din nou, la mijlocul acestui septembrie, la un spectacol ieftin, de prost gust, care din păcate se înscrie în nota tradițională a politicienilor și a altor categorii care le cântă în strună acestora, bineînțeles nu dezinteresat. Este vorba de începutul anului școlar și debutul sistemului de învățământ cu clasa pregătitoare, denumită nefericit după mine, clasa zero. Nu discut dacă măsura a fost bună sau rea, discut doar cum se desfășoară în România aplicarea unei măsuri într-un domeniu. Ghinionul implementării acestei idei în învățământul românesc a fost în primul rând faptul că s-a nimerit într-o perioadă în care societatea este super polarizată în două tabere ireconciliabile aflate după un război și înainte de altul, respectiv alegerile parlamentare. Ghinionul a fost, în primul rând, faptul că “schema” a fost concepută de o tabără iar aplicarea ei a revenit celeilalte tabere care, între timp, a ajuns la putere. Pe acest fond, clasa politică a ieșit din nou la rampă și și-a dat din nou “măsura valorii”. Am senzația că politicienii au două manuale. Gașca la putere are un manual care are ca leitmotiv “atât se poate, că au furat cei dinainte, atât vă dăm” iar gașca din opoziție are leitmotivul “se poate da mai mult, dar se fură, nu știți conduce și nu vreți să dați”. Când trec individual sau cu partidul de la guvernare în opoziție și invers, parcă fiecare politician schimbă manualul și implicit repertoriul, păstrând însă, toți la un loc, aerul acela de atotștiutori, de inventatori ai apei calde, a mersului pe jos, a științei aruncării cu privirea și nu în ultimul rând a deținerii tehnologiilor înalte de producer a găurilor la macaroane și a sudării cozilor la prune. E și normal, doar au sertarele pline de diplome ce atestă dobândirea de masterate și doctorate. Nu contest faptul că există în fiecare partid și oameni de valoare. Dar aceștia sunt în minoritate și nu dau tonul. Tonul îl dă majoritatea, adică nonvaloarea. Gașca la putere are menirea să desființeze și să radă tot ce-au încercat ceilalți să încropească cât au fost la putere. Chiar dacă, poate, se construiește și ceva ce poate împinge România înainte, construcția nu poate produce efecte deoarece la schimbarea rolurilor celor două tabere se demolează tot. Drama este cu atât mai mare cu cât ținta încercărilor nereușite este direct destinul cetățeanului iar dacă categoria vizată este tânăra generație, drama are accente ce aduc atingere la însuși viitorul acestui popor. Debutul acestei clase, denumită clasa zero, adică clasa cu copii în vârstă de șase ani care în fond au mers la școală nu altundeva, a provocat o isterie disproporționată. Isteria a fost mai mult indusă de categorii de oameni ce au vrut să tragă anumite foloase. Unii au căzut în această capcană și s-au panicat. Sunt de acord că orice început presupune efort, bâlbâieli, stângăcii dar acestea sunt inerente, mai ales la noi care nu ne prea pricepem la organizare. Nu înteleg de ce s-a tratat această problemă de parcă se prăbușește lumea. În fond, nu s-a schimbat mare lucru. Pe vremea mea, în anii ’60, școala începea la șapte ani și grădinița era opțională. Am avut un coleg de armată și apoi de facultate care era cu un an mai mic ca noi ca vârstă și ne explica că a început clasa întâi la Berlin unde locuia, tatăl lui fiind consul, și a fost dat la școală la 6 ani pentru că așa era acolo regula. Și asta, făcând o socoteală, a fost exact acum 48 de ani. Deci cel puțin de atunci nemții încep școala de la 6 ani și nu stau rău cu instrucția școlară. Prin anii 70 s-a început și la noi sistemul prin care copiii erau dați în clasa întâi la șase ani. Dar unii își dădeau copiii la șase ani, alții cu pile îi mai țineau acasă un an, astfel încât găseai într-o clasă copii care erau la o diferență de vârstă și de peste un an. Sistemul a fost abandonat total în 89, astfel încât s-a revenit la începerea școlii la șapte ani. Deci s-a practicat și la noi debutul la șase ani și nu a fost o tragedie. Impunerea şcolarizării chiar înainte de vârsta de 6 ani nu este un concept nou în Europa, fie că vorbim despre clasa pregătitoare sau despre grădiniţa obligatorie. Din Uniunea Europeană sunt multe țări care au asemenea prevederi. În cele mai multe state, şcoala începe cu clasa I, nu cu clasa zero. Și denumirea asta de ”clasa zero” a avut un impact negativ asupra celor implicați. La italieni e, de exemplu, cum au făcut comuniștii în anii ’70. Școala de la 6 ani fără grădinița obligatorie. La fel este și în Cehia, Germania, Austria. Ministrul Funeriu, făcând școli în Franța, a copiat de aici sistemul cu clasa pregătitoare la 6 ani. Vecinii nostri de la vest și sud, Ungaria și Bulgaria, sunt și mai harnici, au clasa pregătitoare obligatorie la grădiniță și încep școala la 6 ani. Spaniolii sunt campioni, grădinița obligatorie de la 3 ani și școala de la șase. În Olanda școala începe la 5 ani cu un an pregătitor opțional de la patru ani. Aproape toți olandezii își dau copiii la școală de la 4 ani. În Deci din toate exemplele astea, nimeni nu începe școala la 7 ani. Numai noi ne cocoloșim odraslele de parcă la școală sunt supuși la chinuri groaznice. Mai am un argument în a nu dramatiza fenomenul. Copiii au devenit, datorită progresului tehnologic al societății, tot mai precoce. Nu se compară cum sunt crescuți copiii azi față de acum 30, 40 sau 50 de ani. Dacă atunci mergeau copiii la șase ani la școală cred că pot merge și azi. Guvernanții de anul trecut au hotărât această măsură, drept pentru care s-au cheltuit sume considerabile, zic eu. Actualul premier a precizat că : „În spatele deciziei de a înfiinţa clasa pregătitoare au stat interesele vechii conduceri. S-au alocat 26 de milioane de lei pentru mobilier şi alte 23 pentru materiale. În total 50 de milioane de lei”. Deci peste 11 milioane euro numai pe mobilier și material. La asta se adaugă multe alte cheltuieli, în primul rând cu personalul. Și asta din munca noastră a tuturor. Eu zic că orice efort pentru educație merită. Și o zic total dezinteresat, în familie toți suntem contribuabili, nu am tineri de școlit. Cu toate aceste eforturi și cheltuieli au intrat pe rol cârcotașii. Unde puteau să intre decât în mass media. Unul relatează că la Pitești copiii din clasa pregătitoare nu au putut sta nemișcați la deschidere și la slujbă. De parcă ceilalți din clasa a șaptea să zic au putut sta nemișcați la zama lungă a discursurilor și a slujbelor ținute la deschideri de an școlar. Am fost și eu o dată la deschidere la copiii mei prin anii ‘90 și nu numai că nu am stat nemișcat dar am bâțâit din toate încheieturile de nervi de cât au lungit-o cu cuvântările și slujba religioasă. Am crezut că acolo o să-mi vină poștașul să-mi aducă prima pensie. Canalele de televiziune arătau copii care plângeau că erau în clasa zero la școală și nu la grădiniță. De parcă în clasa întâi la cei de șapte ani nu sunt care plâng. Reporterii jeluiau copiii de parcă au fost abandonați în pădure pe vecie. Ni s-a povestit că ”Un micuţ înscris în clasa pregătitoare la o şcoală din centru chiar a leşinat în timpul manifestării cu ştaif. Incidentul i-a tulburat şi mai mult pe părinţii bobocilor, sporindu-le temerile legate de această nouă formă de învăţământ pe care au ales-o, spun ei, forţaţi de împrejurări.” Vă dați seama câtă manipulare. Parcă nu pot fi copii din a doua, să zic, care să leșine din diverse motive. Alți copii din Europa pot să meargă la vârstele arătate mai sus, ai noștri nu. Dar când sunt mari sunt buni să le adune la ăia castraveții și căpșunii. De ce să mai facă atâta școală. Ai nostri vor aduna castraveții în lădițe, ăia o să le numere. Lor le trebuie școală, nu nouă. Alt ”mass medist”, conchide filozofic : ”Plictiseală și cheltuială”. Cred că o fi fost nervos că l-a trimis șeful lui să scrie un articol la vreo deschidere de an școlar. Făcând o paranteză vă spun că dacă ar fi dupa mine aș termina cu deschiderile astea de doi lei. Încă avem în sânge festivismul ieftin. Ar fi de ajuns la început de an școlar, la intrarea fiecăruia la clasă, să se înceapă cu o ora de dirigenție. Se spune o rugăciune și se trece la treabă. Revenind la parodie, de la o altă școală ni se povestește un fapt incredibil : ”un copil din clasa pregătitoare a plecat singur la toaletă, fără să ceară voie şi… s-a rătăcit.” A aflat mama lui care a declarat : “Putea să iasă din curte şi să rătăcească pe străzi. Nici nu vreau să mă gândesc la răul care ar fi putut să i se întâmple copilului meu… Dacă în câteva zile băiatul meu nu se va acomoda în clasa zero, eu, una, îl voi retrage de la şcoală!” Nici nu știu ce să fac, să râd sau să plâng. Astfel de probleme sunt de neconceput pentru o țară sănătoasă. Sunt de acord că o mama trebuie să-și aibă grijă de copilul ei și să se îngrijoreze de astfel de lucruri dar nu înteleg ce știre de presă e asta și cum se poate pune problema retragerii copilului. Despre alt boboc din clasa pregătitoare ni se relatează cu groază și teamă că, citez : ”unui boboc din clasa pregătitoare i s-a făcut o… foame de lup pe la ora 10,30. Aşa că… şi-a scos sandviciul şi a început să mănânce. Colegul din faţa lui s-a lungit pe bancă, în semn de plictiseală, după care a izbucnit în plâns. Printre lacrimi, băiatul a bâiguit ceva despre… terenul de fotbal din spatele şcolii, semn că puştiul avea chef de joacă. “ Parcă la cei din clasa a cincea nu li se face foame și nu au chef de fotbal. Până și mie mi se face foame și chef de fotbal. Toate relele nației române sunt pe capul bobocilor din clasa pregătitoare. Unii ziariști bat moneda pe faptul că cei din clasa pregătitoare nu vor fi capabili să facă față la ore 45 minute. Dar dacă colegii lor din tările europene pot, unii chiar la vârste mai fragede, ai noștri de ce nu ar putea? Suntem un popor de handicapați? Și mulți din bunicii și părinții acestor copii au debutat la școală la șase ani cu succes. Se atacă în mass media și problema faptului că familiile au costurile suplimentare pe rechizite. Poate că sunt ceva costuri în plus, dar și dacă erau la grădiniță trebuiau cumpărate rechizite, în plus la grădiniță se plătea, la școală e gratis, plus că nu toți au acces la grădiniță, unii trebuiau să stea cu bone plătite acasă. Deci și aici nu e chiar așa cum încearcă unii să ne sugereze. Gazetarul mai pune gaz pe foc spunându-ne că : ”şi să nu uităm de ţinuta pentru orele de sport, care se impune de la sine…”. Dacă nu are nu știu ce echipament poate face sport copilașul cu ce are, dar cred că e un câștig faptul că face sport. La grădiniță nu prea se insistă pe așa ceva și în plus de asta baza materială sportivă este incomparabil mai bună la școală decât la grădiniță. Ministrul nou, mai vechi, al învățământului, d-na Andronescu, zice și dânsa una din puțul gândirii : „Cum vor relaţiona copiii de şase ani cu cei de a XII-a? Trebuie să facem o evaluare după primul semestru”. Răspuns al subsemnatului : Vor relaționa cam la fel ca și cei de clasa I-a cu cei de-a XII-a. În ceea ce privește evaluarea, o așteptăm cu interes. Tot dânsa își dă cu părerea, în ceea ce privește introducerea clasei pregătitoare în ciclul primar : „este o idee năstrușnică, forțată și nefinanțată”. Așa o fi dar nu puteți să vă faceți de cap cu noi după cum alternați la putere pentru că guvernați o țară nu o feudă. Nu puteți să vă jucați cu nervii copiilor, al părinților, al celor ce lucrează în sistem și al nostru al tuturor pentru simplu fapt că pleacă unii de la guvernare și vin alții. S-a hotărât ceva care când să se aplice isterizează societatea, iar alții declară sus și tare că “rezolvă “ei problema în sensul în care vor nimici toată construcția. Aşadar, în acest moment, nu se ştie dacă proiectul clasei pregătitoare se va menţine şi în 2013. De altfel, şi premierul Victor Ponta a declarat, imediat după preluarea şefiei Executivului, că intenţionează anularea înscrierilor la clasa pregătitoare. A revenit însă asupra deciziei, deoarece „prejudiciile anulării ar fi fost prea mari. Nu le puteam spune părinţilor că şi-au înscris copiii degeaba. Dacă la anul mai păstrăm sau nu clasa zero, o să mai vedem”. Si uite asa “unul încarcă, doi descarcă”. Și asta săpând la destinul generațiilor viitoare. Și nu numai în educație se întâmplă asta, pentru că și în alte domenii fac la fel. Nu e permis ca unul să fie cu mistria și celălalt cu pikamerul. Și apoi să vă schimbați între voi uneltele. Dacă tot vă place sportul ăsta dărâmați-vă între voi propriile case. Dar ce e deja construit pe banii noștri încercați să zugrăviți, să întrețineți și eventual să construiți mai departe. Spor la munca!
Fii primul care comentează