Te-ntreb cu rostul meu de ofițer,
Mărite Rege, ce mai e prin cer?
Dar sfinții lui Zamolxe ce mai fac,
Cum se comportă cu un rege dac?
Mihai ce spune, e acolo oare,
Se mai îmbracă în costum de zale?
Haiducii lui Novac mai echipează cai
Sau dorm la umbra florilor din Rai?
Dar verii Vlad și Ștefan, cum îi știi?
Mai pregăresc de lupte mândrele armii?
Cinstitul Ion Vodă și-a reglat
Județul cu boierii ce-au trădat?
Crișan a fost iertat de spânzurare,
Că mult l-au chinuit în închisoare?!…
Dar Horia și Cloșca știu de moți
Că nu și-au apărat pădurile de hoți?
Dar Avram Iancu, încă se mai știe
La fluier să vă cânte dor de glie
Și ca o lăcrimare de izvor
De Vidra vă mai spune că-i e dor?
Bătrânul Burebista plânge c-a uitat
Să-și ducă țara la întabulat
Și-acum ne judecăm cu vinituri
Ce ne-au furat din vetre și păduri?
Dar Mareșalul a venit pe nor
Cu ofițerii lui de stat major
Și planul de strateg al bătăliei
Să ne repare estul României?
Eminescu mai trimite-n versuri
La PreaÎnaltul ample rugăciuni
Pentru pămîntul țării noastre sfinte,
Cu creștinești și pure simțăminte?
Mărite Rege, te implor din greu
Să ostenești la tron la Dumnezeu
Și spune-i că-l iubim și îl rugăm
Să ne ajute să ne vindecăm
De atâta jale, ură și urgie
Care rănește biata Românie,
Să ne refacem țara cum am spus,
Grădina Maicii Domnului Iisus.
M-ai raportează-I că și tu-ți dorești,
Cu toți luceferii și îngerii cerești,
Cu ochii strălucind în flori de maci,
Măritul Dumnezeu să ne refacă DACI,
Iară pe furi și trădători de glie
Să-i lase Sfântu-n grija lui Ilie.
Alba Iulia, 6 iulie 2018 autor Col. (r) Micle T. Gheorghe
Fii primul care comentează