Prea ocupați cu vrajba și cu ura,
Și rugăciunii i-am uitat măsura,
Cetași ai depărtării de Iisus
În cuiul nesimțirii ne-am expus.
Și ne-am uitat și steaguri, și morminte,
Ca tonții neșcoliți împrumutăm cuvinte,
Din Limbă și din Doină ne-am făcut
Doar zdrențe să ne ștergem din trecut.
Trecutului i-am pus altare false,
Iar etica dreptății n-are șanse,
Chiar și atunci când pietrele vorbesc
Bocancii nesimțirii le strivesc.
Maimuțărim și cronicile sfinte,
Hulim cele mai calde simțăminte.
Cu un sistem nervos de lipitoare
Nu sesizăm că România moare.
Ce oameni mici și ce schiloade vremuri!
De sila lor și somnul ți-l cutremuri…
Prea ocupați cu vrajba și urgia
Sub ochii noștri piere România.
Alba Iulia, 3 iulie 2018 autor Gheorghe Micle
Fii primul care comentează