Ziua când Internetul a căzut

internetSunt filmele acelea apocaliptice, în care vezi imagini cu oraşe pustii, maşini goale şi o linişte de mormânt. Întinderi întregi cu oraşe pustii, leagăne goale de copii care se mișcă, în bătaia vântului. Şi nici ţipenie de om. O linişte albă, rece, plină de praf şi nisip. Cum ar fi dacă virtualul ar „păţi-o” în acelaşi fel? Cum ar arăta o zi în care tot virtualul ar “cădea”,  pur şi simplu? Ar exista acolo, dar nu s-ar mai întâmpla nimic, nici un schimb de biţi, nici un mail nu ar mai merge de la A la B? Nici o postare pe reţeaua de socializare. Nimic. Toate website-urile neactualizate, totul de un alb total. Acolo, o forţă, un virus, un “ceva”, zi-i tu cum vrei ar face să se întâmple asta. Încerc să îmi imaginez cum m-aş simţi eu şi simt un gol total. Să intri pe reţelele de socializare şi să nu ai nici o notificare. Să încerci să scrii ceva şi să nu ai nici un feedback, nu pentru că nu există cineva care să vadă şi să comenteze la ceea ce ai scris, ci pentru că acolo, online, nu se mai înregistrează nimic. Nici o urmă a ta pe acolo pe unde umbli, nimeni care să vadă ce faci, o lume pustie, ca şi în realitate. Telefonul tău deştept ar deveni nefolositor, o unealtă prea deşteaptă pentru ceea ce va îndeplini de acum încolo, l-ai folosi doar să dai sms-uri şi apeluri. Frustrant, nu?  A doua zi, ai apăsa butonul de la laptop sau ţi-ai deschide telefonul şi click-click…dar nimic. Dezamăgire. A treia zi, nimic. Începi să te revolţi, dar degeaba. A patra zi deja te-ai obişnuit, nimic. Asta e, poate mâine va fi ceva. A cincea zi îţi redescoperi bicicleta şi racheta de tenis sau mingea de fotbal. Începi să le recunoşti. Îţi suni prietenii şi organizezi (telefonic) o mică ieşire în natură. Începi să progresezi. Începi să trăieşti altfel. Îţi laşi “comment-urile live” alături de prieteni, termini cu “selfiurile” pentru că oricum nu ai unde să le afişezi. Poate nu îţi dai seama dar te cureţi încet-încet de obiceiul de a posta toate nimicurile din viaţa de zi cu zi, nimicuri pentru care aştepţi “like-uri” sau, mai nou, tot felul de feţe zâmbitoare, ţipătoare sau amuzante, din partea prietenilor. Ai început să “tratezi” această singurătate, poate lipsă de afecţiune sau interes din partea celorlalţi, cu întâlnirea cu ei, în realitate. E greu de crezut că o să se ajungă la o asemenea zi. Cei care am crescut şi fără calculator şi culmea, am supravieţuit şi fără el, îşi pot imagina mai uşor un asemenea moment. Dar cei născuţi şi crescuţi cu tableta în mână, greu de crezut că ar putea să îşi imagineze viaţa după “era Internet”. A fost doar o mică povestioară, plină de presupuneri gen “cum ar fi dacă”, “ce s-ar întâmpla când” etc. O ficţiune, aşa cum ficţiune a fost, poate, acum vreo 20 de ani, povestea unei reţele uriaşe care se va întinde pe tot Globul şi va conecta în cele din urmă pe toată lumea.
Dar niciodată să nu zici niciodată…

Aceste gânduri v-au fost oferite de Aristocrat Boutique

www.aristocratboutique.ro

facebook: Aristocrat Boutique Alba Iulia

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 19531 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*