Pe Dumnezeu nu il gasesc neaparat ascuns in altarul bisericii, nici macar mascat sub hainele innegrite de cuvantul de propovaduire al popilor. El nu este actor, nici regizor, nici creator al multelor piese de teatru de pe Pamant. Comunicarea mea cu El este de alta natura : consta in libertatea de a-mi alege momentele de liniste sufleteasca, in spatiul de reculegere si in lumina intunericului meu. Dumnezeu nu sta obligatoriu inchis si inghesuit in decorul unor ziduri, nu parfumeaza aerul, nu traieste in conditii de lux, nu face politica. Nu vorbeste la telefon si nu fumeaza in altar, nu rade, nu celebreaza si nu spune bancuri in biserica asa cum procedeaza, din pacate, unii dintre ai nostri popi.
Dumnezeu nu tine slujbe de inmormantare, nu are timp de cununii religioase, nu tine discursuri retorice ce transmit elogii divine, nu e cadru organizat festiv si nu este designer vestimentar pentru biserica si oamenii ei. Nu, nu are timp de asta. Nu este dispus sa sacrifice omul in detrimentul unor vorbe iscusite, ispite incolacite printre noi.
Asadar, Dumnezeu nu este chip cioplit, nu e om, nu e virtual, nu e stiinta, nu e foc, nu face semne si nu gesticuleaza. El este alb si pur, e lumina si adevar, echidistant de curcubeul preotesc, o imagine „sfintita” ce s-a adaptat ca un fum artificial, in oglinda trasaturilor noastre, o imagine in rosu, galben sau albastru, cu nuante de negru permanent, culoarea cea mai la moda pentru fiecare an, in fiecare anotimp.
Dumnezeu nu face comert si nu stie sa numere banii, in schimb unii popi au o predispozitie foarte abila de a profita de sufletele ratacite si de a le directiona catre atelierele mestesugaresti, devenite adevarate magazine de promovare de produse iconoplastice mercantile.
Inclin sa cred ca intr-un posibil viitor apropiat vom avea parte chiar si de reduceri de pret la anumite produse de baza, gen cruciulite auto-aurii, odorizante pe baza de tamaie sau iconite de portofel, caci s-a reusit si implementarea strategiei de vanzare crestin-ecumenica. Nu mai vorbesc de faptul ca in ‘’bransa’’ au aparut si distribuitorii , care sunt de asemenea si precupeti mestesugari care se dedica si lucreaza la domiciliu pentru biserica dand nastere unor afaceri de familie.
In sfarsit, imi permit sa formulez cateva intrebari la care fiecare dintre noi avem un singur sau poate chiar mai multe raspunsuri: Cate biserici si manastiri sunt in Romania? cate secte? cate spitale, de asemenea? cate paturi de spital? exista vreun grad de comparatie intre biserica si política? a cata putere din stat o reprezinta biserica? pe ce treapta se situeaza comertul in ramura bisericeasca? ce nereguli au savarsit bisericile ?
Daniel Rares Duriga
Dragă Daniel, ai dat duriga un adevăr, care, sigur, nu trebuie să-l lăsăm să se oprească. Mai mult, consider că trebuie extins. Există multă complexitate și profunzime, care așteaptă, așteaptă, așteaptă.
ProAlba este un lăcaș care se oferă
Este o mare situație de cunoaștere, înțelegere a ceea ce înseamnă Ființa Umană, cu una din entitățile sale subconștientul spiritual (Sufletul) și Inteligența Divină Personală. Hai să devenim cât mai mulți căutători și descoperitori ai Spiritualității.
Te aștept și vă aștept.
Cu drag,
Dumitru Radu Cormoș