Toma Cobusneanu, primarul arestat, condamnat inițial la moarte și supraviețuitor al lagărului comunist

Am comemorat, la 13 iunie, pe cei care au pătimit în primul val de deportări din Basarabia, din vara lui 1941. Printre ei, Toma Cobusneanu, un fost primar al cărui băiat, împreună cu soția și copii, s-a refugiat, din calea comuniștilor, în județul Alba. Arestat, condamnat inițial la moarte, apoi la 10 ani de muncă într-un lagăr al morții, Toma Cobusneanu a supraviețuit detenției dar nu a mai apucat să își revadă, niciodată, familia și locurile natale.

Anastasia Balmuș, Președinta Asociaţiei  Obşteşti „Societatea Istorică „Ștefan cel Mare și Sfânt” din oraşul Cimișlia, Basarbia, a pornit pe urmele celor arestați și trimiși de comuniști în lagăre. Domnia sa susține că, în toamna lui 2017, căutând în Arhiva Națională, a descoperit 139 de nume de familie ale bărbaților din raionul Cimișlia, arestați din motive politice în anii 1940-1941. A constatat, cu regret, că 80 dintre ei nu sunt înscriși pe plăcile Monumentului consacrat victimelor represiunilor stalinist-comuniste din centrul orașului, inaugurat la 28 august 2013. Iată ce a descoperit Anastasia Balmuș după ce a studiat dosarele deportaților…

Pe urmele bărbaților deportați

Am copiat și fotografiat 60 de dosare. Sunt diferite, după numărul de pagini: de la 25 până la peste 400. Majoritatea bărbaților, mai cu seamă primarii, au fost întemnițați în lagărul din orașul Ivdel, regiunea Sverdlovsk din Rusia. Aproape nimeni nu s-a întors de acolo, fiind exterminați în primul an de detenție, din cauza condițiilor inumane de muncă și hrană.

Toma Cobusneanu, arestat și trimis în lagărul de la Ivdel

Aș vrea să povestesc un caz de supraviețuire în lagărul Ivdel. E vorba de fostul primar din satul Sagaidac, Toma Cobusneanu, moldovean, cu studii primare, gospodar înstărit, cu vârsta de 64 de ani în momentul arestării din 13 iunie 1941. Conform informației sovietului sătesc din 12 iunie 1941, „Cobusneanu Toma era „chiabur”. Fiul lui, Mihail, de 29 de ani, lucra ca învățător în satul Gangura, raionul Căinari, iar pe timpul românilor a fost preot. Pentru moment, e la Chișinău, pentru a pleca în România”.  În dosarul lui Toma Cobusneanu sunt mărturiile a patru cetățeni, interogați în secția NKVD-ului din Cimișlia. Trei dintre ei îi erau consăteni (unul chiar președintele sovietului sătesc, numit de comuniști, și doi țărani, care au primit câte 3,5 ha de pământ de la puterea sovietică). Fiecare a dat mărturii diferite în privința averii lui Cobusneanu. Au mai informat că el a fost ales primar în 1932, apoi în 1938.  Al patrulea martor, Isaac  Grinberg , din Cimișlia, a fost „interogat” la 26 noiembrie, adică după interogarea lui Cobusneanu, la 22 noiembrie, dată la care acesta se afla deja în lagăr, acolo unde își aștepta măsura de reprimare.

Condamat la moarte, apoi la 10 ani de detenție în lagăr

Conform rechizitoriului aprobat de șeful NKVD din regiunea Sverdlovsk,  din 14 ianuarie 1942, pentru Toma Cobusneanu s-a cerut pedeapsa capitală. Materialele se transmit la o Consfătuire Specială de pe lângă NKVD al URSS, care era „organul  suprem” pentru toți acuzații. Deci, nu judecată în instanță adevărată! Această Consfătuire Specială îl condamnă pe Toma Cobusneanu, pentru „activitate contrarevoluționară și luptă activă contra clasei muncitoare”, la 10 ani de detenție în lagărul de corecție prin muncă din Ivdel. Ca orice deținut ajuns în lagăr, înainte de muncă, este examinat de medici și se constată că suferă de insuficiență cardiacă, are răni vechi de gloanțe, la mâna dreapta nu are trei degete, iar piciorul stâng e limitat în mișcare.

Câțiva ani mai târziu…

Următorul document în dosar este un extras din procesul verbal al ședinței Comisiei Centrale a MAI, MSS și a Procuraturii URSS, din 10 iunie 1948, despre selectarea condamnaților pentru a-i trece din Ivdel în lagăre speciale. Dosarul lui Cobusneanu se examinează din nou și se constată că el e “un element periculos”, astfel că rămâne în lagăr.

Eliberarea se amână

Urmează o decizie a comisiei medicale din 25 aprilie 1951, în care se spune că starea sănătății deținutului Cobusneanu s-a înrăutățit. Are amețeli, slăbiciune, asfixie, deformarea degetelor ambelor mâni, ficatul e mărit cu 3 cm, inima e extinsă în ambele părți cu 2 cm, pulsul aritmic etc. Fiindcă se apropie sfârșitul termenului de ispășire a pedepsei, se efectuează o corespondență activă și secretă între instanțele securității statului și KGB al RSS Moldovenești, referitor la persoana care ar putea să-l primească. El nu are  rude apropiate (soția, probabil, murise, iar fiul s-a refugiat în România), și indică numele lui Pavel Dogot, domiciliat în județul Chișinău, satul Răzeni. Până la urmă, Pavel Dogot își dă consimțământul să-l ia sub tutela sa pentru totdeauna dar, din motive financiare, nu poate trimite pe nimeni în Ivdel să-l aducă. Urmează o corespondență secretă, unde se cercetează cine e acest Pavel Dogot și se constată că el este preot și „se ocupă cu agitație antisovietică”, cică „așteaptă război intre SUA și URSS, în care va birui numaidecât SUA” și „are legături cu elemente chiabure”. KGB-ul RSSM intenționează să-i deschidă dosar penal și e imposibil să-l ia în chirie pe Cobusneanu. Se decide, la 26 ianuarie 1952, ca Toma Cobusneau să fie trimis într-un azil pentru invalizi. Urmează prima scrisoare-plângere a lui Cobusneanu, din 17 aprilie 1952, adresată procurorului principal de supraveghere a locurilor de detenție din URSS. El descrie că termenul de detenție i s-a sfârșit la 13 iunie 1951, dar a fost anunțat că eliberarea se amână. Se află deja de 11 luni sub pază peste termen.

Despre viața în lagăr și încercarea de a reveni acasă

În timpul detenției, Toma Cobusneanu a lucrat cu multă stăruință, depășea planul cu 130-140% și primea 900 g de pâine și nu 600 g ca alții. Toma Cobusneanu continuă să le scrie sovieticilor scrisori, inclusiv către KGB, procurorul general al URSS, către MAI și președintele Consiliului de Miniștri al URSS, tovarășul Malenkov. E strigătul de disperare al unui om care a pierdut orice speranță de a vedea libertatea, de a reveni la baștină. Enumeră iar adresele și numele rudelor la care ar putea pleca. Urmează iar o corespondență de lungă durată între instituțiile de drept și se termină cu trimiterea lui, la 15 octombrie 1954, în azilul de invalizi din Zubovo-Poleansk. Potrivit unor informații, Toma Cobusneanu a reușit, în cele din urmă, să ajungă în apropiere de satul său natal, de unde fusese arestat și trimis în lagăr.

Reabilitarea

La câteva zeci de ani de la arestarea sa, pe numele lui Toma Cobusneanu este emis un certificat de reabilitare, emis de Procuratura Generală a Republicii Moldova, sub semnătura lui Igor Serbinov, procuror general adjunct. Documentul atestă faptul că Toma Cobusneanu a fost condamnat ilegal din motive politice.

“Am cercetat și am tradus acest dosar la cererea strănepotului lui Toma Cobusneanu, Gabriel, un ziarist din Alba Iulia, România. M-a emoționat acest fapt, deoarece cunosc multe cazuri din raionul nostru când fiii și nepoții, neștiind nimic despre soarta taților și a buneilor, nu doresc să afle și să le cinstească memoria, să cunoască ce s-a întâmplat cu basarabenii și de ce, ba mai mult, au făcut un idol din călăul părinților și buneilor lor. Doamne, luminează-ne mințile, întoarce rătăciții spre Tine!” (Anastasia Balmuș, Președinta Asociaţiei  Obşteşti „Societatea Istorică „Ștefan cel Mare și Sfânt” din oraşul Cimișlia)

 

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 16880 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*