Teodora Dumitru, studentă la medicină în Spania: Din cauza diagnosticului meu, nu am putut niciodată să scriu de mână. Am ales să dau la medicină, în ciuda faptului că mi s-a spus că cineva „ca mine” nu poate fi doctor

Maria Teodora Dumitru a fost diagnosticată la vârsta de un an cu paralizie cerebrală și tetrapareză spastică, în cuvintele ei: “merg pe patru roți”. A obținut media de intrare la liceu 9,77 și a urmat Colegiul Național „Iulia Hașdeu”, din București, unde media de Bac a fost 9,13. “Am terminat 12 clase și am realizat atâtea lucruri fără să scriu”, spune Teodora într-un interviu pentru Edupedu.ro.

Chiar dacă a fost primul elev care susținea examenul de admitere la Facultatea de Medicina a Universității Complutense din Madrid tastând cu nasul, a fost sunată zilnic timp de o săptămână pentru a i se asigura egalitatea de șanse. “E simplu. În România, eu m-am adaptat la sistem timp de 12 ani. În Spania, sistemul este cel care se adaptează la dizabilitatea mea.”

În interviu Teodora a povestit cum a susținut bacalaureatul și cum în loc să scrie profesorul alocat pentru ea, a ajuns să scrie interpreta, care îi spunea că „o doare mâna” și care, în opinia Teodorei scria prea încet. A plâns în timpul probei scrise la Limba și literatura română, a povestit tânăra „toată situația era frustrantă. Eu nu puteam face nimic să-i accelerez viteza de a scrie. Mă simțeam neputincioasă”.

Umilința a continuat din partea sistemului și a oamenilor angajați în acesta – Teodorei nu i-a fost acordat accesul cu însoțitor la toaletă, în condițiile în care nu se poate descurca singură și nici nu a existat personal specializat pentru asta – „Eu am nevoie de un însoțitor când folosesc toaleta. Mamei nu îi era permis să intre în unitatea de examinare, chiar dacă eu nu-mi împing singură scaunul de rotile manual. Prin urmare, nici la toaletă nu mă putea însoți. Dacă nu puteam să merg la baie, nu puteam să beau nici apă, pentru că toată lumea știe că rinichii filtrează sângele și decide când trebuie să mergem la toaletă și când nu. Nu am băut apă, deși am vorbit patru ore și jumătate fără pauză”, a povestit Teodora momentele înfiorătoare prin care a trecut.

„În România, suntem învățați să stăm în banca noastră, să nu ne băgăm, să ne inhibăm orice urmă de curiozitate. Să nu sărim în ajutor pentru că nu e treaba noastră. Așa este cultura, cu toate că eu, personal, nu pot găsi o scuză în asta. Nu le arătăm copiilor realitatea”, spune Teodora, care a povestit cum s-au comportat organizatorii examenului de la universitatea de medicină din Spania – „Când m-au sunat, doamna cu care am vorbit era foarte drăguță, dar extrem de surprinsă de faptul că eu scriu cu nasul. (…) Nu-i venea să creadă că eu voi rezolva toate subiectele așa, tastând cu nasul. Nu se aștepta la asta, dar nici nu mi-a spus că nu-mi vor adapta totul la nevoile mele, chiar dacă eram primul elev care susținea examenul așa. M-a sunat zilnic timp de o săptămână. Îmi punea întrebări precum „la ce înălțime să-ți punem tastatura?” sau „cât de lată să fie masa, astfel încât să poți intra cu căruțul?”, detalii la care cei din România nici nu s-ar gândi”. 

(sursa edupedu.ro)

 Interviul integral poate fi citit aici

 

 

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 27616 Articles
Contact: office@proalba.ro | 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*