Sus pe şa!

bicicletaÎn primăvara acestui an m-am înnoit cu o bicicletă de călărit pe dealuri (aka Hardtail, pentru cunoscători). Am uitat să spun, iubesc bicicleta şi tot ce ţine de sportul ăsta (mai puţin costurile, să zicem…). Aşa că ridic sprânceana, cu drag, ori de câte ori aud cuvinte ca „fixie”, „single speed” sau „mountain bike”. Îmi place bicicleta indiferent de marcă. Nu contează că e „Focus”, „Cube”, „Merida”, o marcă mai modestă sau e un unicat. Important e să meargă bine, să te simţi bine în şa şi să îţi vezi de drumul tău cu drag, ca să zic aşa. Aveam în mine „microbul” bicicletei încă din copilărie, când călăream Pegasul cu roata groasă pe spate şi scaunul acela lung… aia de mergeai pe roata din spate şi cădeai când ţi-era lumea mai dragă. A stat acolo, în mine, până am trecut de adolescență, apoi de facultate iar când eram aproape de maturizare (ca să zic aşa) s-a reactivat. Şi aşa a dispărut una dintre cele două maşini nemţeşti din familia noastră şi a apărut Peugeotul meu franţuzesc. Care s-a dovedit a fi o bicicletă grozavă! Şi pe vremea în care numărai pe degetele de la mână părinţii care îşi mutau din punctul A în punctul B odrasla pe bicicletă prin oraşul nostru, pe scaunul special conceput pentru asta, cu toate măsurile de siguranţă care oricât de multe ar fi fost nu o linişteau pe mămica, eu şi fetiţa noastră dădeam ture după ture prin oraş. Family bike time, să îi spunem. I-am pus şi genţi speciale şi am făcut cumpărăturile săptămânale. A mers la fix! Fetiţa a crescut şi a apărut o nouă şi mică bicicleta în familie, apoi fetiţa a crescut şi mai mare şi a apărut o bicicletă şi mai mare şi uite aşa am reuşit să îi transmit şi la asta mică microbul bicicletei. Am ajuns ca la 7 ani și jumate să facem cam 16 kilometri pe zi şi coborâre prin pietrele de pe Mamut. Bun aşa! După câţiva ani, în care am asistat la o explozie a bicicletelor în oraşul nostru, pot spune acum, cu siguranţă, că ceea ce va urma, cel puţin la nivel local, va fi un exemplu şi pentru alte oraşe. Mii de biciclete în oraş, concurând cot la cot, sau mai bine zis ghidon la oglindă, cu maşinile! Ghici cine ajunge primul la serviciu? Sunt multe de povestit despre acest sport, sunt mulţi pasionaţi, ca şi mine, şi lucrurile iau amploare pe zi ce trece. Sunt curios cum vor arăta lucrurile peste câţiva ani. Oricum, aşa cum am scris mai devreme, va fi o schimbare în bine! Ei, şi anii au trecut, Peugeotul meu a scăpat de multe kilograme, ca şi mine de altfel, şi de curând a devenit single speed (o singură viteză), clasică, de oraş, uşoară şi dornică să primească o nouă culoare. Am trecut la o nouă etapă, începem să ne rafinăm, să zic aşa. Pe de altă parte, încep să descopăr cu drag o altă rămurica a acestui sport: coborâri şi urcări pe toate coclaurile cu cealaltă bicicleta. Nu prea am timp, dar încerc să mă strecor! Se zice că gradul de civilizaţie al unei comunităţi este dat de numărul de oameni care folosesc transportul în comun. Eu cred că bicicleta este un idicator şi mai puternic în acest sens. Povesteam într-o zi cu fetiţa mea despre biciclete şi importanţa lor. Eu: „Cum ar fi dacă într-o bună zi ar fi piste de maşini şi străzi pentru biciclişti?” Micuţa viitoare mare biciclistă: „Oaaaaa, ar fi super! Hai să facem să fie aşa!”. Alba Iulia: oraş bike-friendly, mai puţină poluare şi mai multă sănătate! Aşa că, dragilor, lăsaţi maşinile, costurile şi grijile acasă, luaţi banii de benzină şi cumpăraţi-vă o bicicletă!

Acest articol v-a fost oferit de Aristocrat Boutique

www.aristocratboutique.ro

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 16830 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*