S-a furat (rochia de) mireasă!

aristocrat boutiqueÎncheiam ultimul meu articol într-o manieră pozitivă dar glumeaţă, aşa, ca să prindă „învăţămintele” la micul meu grup de cititori care îmi place să cred că şi-a făcut un obicei în a lectura, o dată pe lună, rubrica semnată de Aristocrat Boutique. Deşi e foarte greu să fac asta, aş dori să încep, măcar pe un ton neutru, articolul de luna asta. Probabil că mulţi dintre voi ştiu ce s-a întâmplat în această perioadă cu magazinul nostru iar dacă nu, daţi un search pe Good-Old-Google la „furt magazin Alba Iulia”. Suntem pe prima poziţie. Din păcate, de data asta, nu mă bucura deloc locul I. Numai dacă păţeşti asta poţi să înţelegi. Restul e poveste. Auzită de la alţii, înflorită de 1000 de ori şi concluzionat: „Asta e, şi la alţii li s-a mai întâmplat…” . Logic că s-a mai întâmplat, dar ia să vezi (Doamne fereşte) cum stai cu morcovul dacă ţi s-a întâmplat şi ţie, mai ales dacă ai bănuieli că ţi-a intrat şi în casă, aşa, ca bonus… Nu asta e fărâma de subiect pe care aş dori să o abordăm puţin astăzi. E vorba de noi, cei care producem în ţara asta ceva şi ne străduim să facem lucruri de calitate în oraşul ăsta. Avem vreun sprijin în asemenea probleme? E posibil ca în centrul oraşului să fii jefuit ca în filme? Da! E posibil! Orice e posibil şi chiar și în premieră în oraşul Alba Iulia începând  cu luna aceasta! Dar să lăsăm hoţilor ce e al hoţilor (adică marfa noastră şi, sperăm noi, ani grei de puşcărie) şi să vedem ce o să facem de acum încolo. Stăm şi ne uităm, stăm şi uităm sau facem ceva? Vrem să le mulţumim magazinelor vecine. Toţi, fără excepţie, ne-au furnizat filmările camerelor de luat vederi din stradă care ne-au lămurit, după câteva nopţi pierdute în fata înregistrărilor, în ceea ce priveşte ora la care s-a intrat în magazin, ora la care s-a plecat din magazin, maşinile care au plecat cu marfa şi cu hoţii. Detalii pe care le-am furnizat la rândul nostru organului competent şi acum aşteptăm, şi aşteptăm…. Sperăm că nu în van… A fost extraordinar să văd că cei din jurul nostru şi-au oferit ajutorul şi au înţeles într-adevăr gravitatea situaţiei. Este încurajator să vezi că oameni care nu te cunosc şi de la care nu te-ai fi aşteptat vreodată să primeşti ajutor, te ajută la greu. E o dovadă, pentru mine, că încă mai suntem uniţi. Că încă mai avem o şansă, se pare… Şi, ca să închei într-o manieră cât de cât optimistă, poate că asta e începutul a ceva important. Hei, voi cei care munciţi de dimineaţă până seara târziu, oameni harnici şi întreprinzători, cei care vă câştigaţi bănuţul cinstit şi aveţi în responsabilitate angajaţii voştri şi familiile lor, o lăsăm aşa? Îi lăsăm să scape aşa uşor? Hai să pedepsim hoţia. Nu cu tăiat mâini, ar deveni inutili pentru societate. La muncă cu ei. Pe viaţă, fără posibilitate de ieşit din puşcărie. La puşcărie 2-3 ani se numeşte „training”, nu corecţie/pedeapsă. Ies şi mai specializaţi decât intră. Deci, cum putem mişca lucrurile? Ne unim din nou? Eu tocmai am primit un semn că încă mai suntem…aşteptăm propuneri concrete pe pagina oficială….

Acest articol v-a fost oferit de Aristocrat Boutique

www.aristocratboutique.ro

Despre Redacția ProAlba 37267 Articles
Contact: office@proalba.ro | 0740.430.128

1 Comment

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*