Ei, iată că a venit şi momentul „mult visat”. O nouă etapă din viaţa noastră, una foarte emoţionantă pentru noi, părinţii: începutul şcolii. Da, dragilor, credeţi că aţi scăpat de şcoală? He, he. Nu aţi scăpat. Nu e nevoie să faci o a doua facultate ca să mai treci prin şcoală. E suficient să ai cel puţin un tinerel învăţăcel în grijă ca să începi din nou lecţiile. De la 0 (clasa 0). Până la 10 (să sperăm că masteratul).
Deocamdată suntem în „cantonament”. Diseară încercăm să instituim sfânta ora de culcare 21:00. Adică atunci când rugăciunea de seară este deja spusă, urmează o ultimă mâţâială (sau mai multe câteodată) şi se face linişte. Pentru că de acum va trebui să ne trezim dis de dimineaţă, cel târziu la ora 7, pentru că la 8 începe dansul. Dansul este o horă în care, dragi părinţi, va trebui să intrăm cu toţii. Da, încă o dată, şi voi aţi început şcoala! Nu numai micuţii! De la clasa 0 în sus!
Să o luăm de la început. Copiii merg la şcoală, da? Merg îmbrăcaţi frumos, îngrijit, decent. Nu mergem cu ei la fashion-week în Milano. Merg să înveţe, să crească oameni mari şi deştepţi, să afle lucruri noi, să-şi dezvolte intelectul, să ajungă să iubească învăţătura şi să îi vadă folosul în viaţă. Nu merg acolo împopoţonaţi şi plini de etichete şi de mărci. Dragi părinţi, cu posibilităţi materiale mai mari sau mai mici, copiii au nevoie de suportul vostru acum mai mult decât oricând, daţi-le un start corect în prima zi de şcoală! Nu le puneţi un telefon deştept în mână cu motivul jalnic „vreau să ştiu unde este”. E la şcoală, bine? Nu a coborât nici un liliac din cer să îl ia în zbor din curtea şcolii, şi oricum nu o să vă sune el din zbor! Dacă se întâmplă ceva, sunt destui oameni responsabili în jurul lui ca să vă anunţe la telefon. Dacă va folosi telefonul la ceva va fi pentru jocuri şi în viitor la “copiuţe digitale” (oa, ce SF sună!). Urmează prima şedinţă cu părinţii la care e obligatoriu să veniţi. Se vor discuta lucruri importante, deci merită să vă „rupeţi” din timpul preţios o oră cel puţin pentru asta. Cum ar fi: alegerea unui şef (unu da’ bun!), stabilirea unor reguli interne, stabilirea unui fond de rulment (da, deci va trebui să cotizaţi pentru copiii dvs. poate cea mai preţioasă „rată” pe care o să o plătiţi în decursul vieţii, şi când zic „preţioasă” nu mă refer neapărat că va fi scump. Sunt multe materiale educative de cumpărat şi, dacă e să o iei aşa, când împărţi la 20, sumele devin infime…). Şi în ultimul rând (dar totuşi foarte important, zic eu), ar fi uniforma. Eu am purtat-o. Şi îmi aduc aminte cu plăcere de ea. Nu intru în filozofii, avantaje pro sau contra uniformă. Încă avem sechele din trecut, de la exagerările făcute de fostul regim. Idei preconcepute chiar la unii care nici nu au trăit vremurile acelea care s-au dus de mult. Uniforma de astăzi nu trebuie să aibă legătură cu asta. Dragi părinţi, să lăsăm puţin mândriile personale deoparte şi să îi lăsăm pe pruncii noştrii să o ia de la zero.
Hai să îi ajutăm acolo unde trebuie, să ne implicăm în educaţia lor, să ţinem legătura cu profesorii lor, să avem încredere în ei, şi nu în ultimul rând, NICIODATĂ să nu îi discreditam pe profesori în faţa copiilor! Mai mare rău nu putem face omului de la catedră! Orice neînţelegere sau problema se poate discuta fata în faţă cu profesorul/învăţătorul şi se poate rezolva calm fără a-i implica pe cei mici. Dragi părinţi, aşa cum am mai zis în rândurile de început, va trebui să formăm o horă. Cine iese din ea, rămâne repetent!
Acest articol v-a fost oferit de ARISTOCRAT BOUTIQUE
www.aristocratboutique.ro
Fii primul care comentează