Poezii semnate de Gheorghe Micle, Col. (r). Lectură plăcută!

Rugăciune către Voievodul Eminescu

Măria-Ta, ne arde libertatea,

Ne doare și cuvântul priponit,

Cu milă ne privește, Doamne, cartea,

Ne doare piatra care Te-a lovit.

 

Măria-Ta, n-am învățat nimic,

Suntem mai dezbinați ca niciodată,

Prin România umblă Baiazid

Ca să-și răzbune oastea spulberată.

 

Și Cernăuții-s tot departe, încă,

Românu-i risipit de țara lui,

Trimite-un sol ca să ne dea poruncă

De-ntoarcere-n Altarul neamului.

 

Te urmăresc, Voievoade,-n biblioteci,

Agenți imperiali cu portofele,

Dar peste toate astea nobil treci,

Ca un etern Luceafăr, în drapele.

 

Ne este dor de Tine, Comandante,

Și de Carpații tari din Dumneata,

De pana de Luceafăr care arde

Necruțător pentru Credința Sa.

 

Măria-Ta, Doamne al limbii strămoșilor

Și rege neîncoronat al tuturor dacilor,

Neîntrecut și vrednic bijutier al cuvântului,

Întoarce lumina din Universul înalt al Luceafărului

Spre noi păcătoșii, neascultătorii și neștiutorii

De taine ale înțelepciunii Domniei Tale,

Și cu lacrimile suferințelor colosale

De Iisus al limbii române, pe noi izbăvește-ne

Și fă-ne îndreptători de cuvinte și lucruri.

Amin.

 

15.01.2020                                           Col. (r)  Gheorghe Micle

 

În Maramureș

 

În Maramureș era timpul aspru

Ca-n butin cântătoarele securi

Și greu ca densitatea din jugastru,

Cu riduri crunte și cu tăieturi.

 

Am crescut, coconi, cu brișca la curea

Și barda-nfiptă, lângă noi, în grindă,

Să știm tăia când furul ne lovea,

Să știm lovi, de ne intra în tindă.

 

Ne-o năpustit și hoarde de tătari,

Șerpindu-se pe Cavnic, să hoțească,

Ne-am prefăcut în draci și din păduri

I-am fugărit cu bâta strămoșească.

 

Am tot cioplit la porți și la troițe

Și-am învățat să ne purtăm frumos,

Femeile, cu prunci, urzeau la ițe,

Grăindu-le de lumea Hristos.

 

De-a fost nevoie, ne-am luat în brațe

Biserica și ne-am retras cu Pintea

Sus în Gutâi să desenăm speranțe,

Cum să lovim în creștet stăpânirea.

 

Din liberul ținut al nobililor daci

S-au dus la frații lor de peste munți,

Cu toată fărtăția de ortaci,

Și Dragoș, și Bogdan să facă nunți.

 

Noi, moroșenii, ne iubim pământul,

Femeile și lemnul, și credința,

Ne place jocul, respectăm cuvântul,

Și nu ne calcă-n suflet umilința.

 

Ne place libertatea și horinca,

Iubim țâpuritura și vioara,

Și munca ne e dragă, și opinca,

Și neamul, și istoria, și țara.

 

Copalnic/17.02.2020                                         Gheorghe Micle

Străino

De ce mai vii, străino, în lumea mea, spre seară,

Să mă privești albastru cu ochii tăi de flori

Dintr-un fragment de pânză pe trupul tău de fiară

Și epiderma-ți caldă, care îmi dă fiori?

 

De ce decizi pedepse și mă trezești din vise

Cu gânduri despletite și inimă cuprinsă

De focuri nevăzute, din jarul tău desprinse,

Apoi dispari în neguri de vântul nopții dusă?

 

Bizare intervenții pe crini de fantezii,

Chemările de taină, speranțe risipite,

Dar încălzit la flăcări, din somn mă desfrunzii

Să te pândesc, străino, săracă de veșminte.

 

Îmi cântă-n suflet doruri și brațele mi-s pline

De florile iubirii care-au pălit uitate

În lumea de splendoare a câmpului din tine,

Dintr-o eroare gravă rămase neudate.

 

Bălgrad/17.11.2020                       Gheorghe Micle

 

Dacă-i vin, vin

Eu vin în nopți de vin la tine

Pe prispa casei să m-adun,

Mesteacăn alb cu crengi bătrâne

Visând să te iubesc nebun.

 

Eu vin cu fruntea ruginită

După atâtea bătălii,

Ca și la prima mea iubită,

Copac cu lacrimi argintii.

 

Vin ca un foc ascuns în vrajă

În iarna vieții să m-aprind,

Să ard în propria ta coajă,

Pe mine, ție-ți risipind.

 

Mă vei sădi în raiul lumii

Cu brațe blânde și fierbinți,

Iubindu-ne sub taina Lunii

Să devenim din nou părinți.

 

Tabără/11.12.2020               Gheorghe Micle

 

 

 

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 24145 Articles
Contact: office@proalba.ro | 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*