Paul Petre, micul scriitor albaiulian

Cornel Comsa Europarlamentare

Paul Petre s-a născut in 25 ianuarie 2000 şi a publicat prima sa carte la 11 ani. În 9 decembrie 2011, Paul Petre a lansat primul volum de proză la şcoala unde studiază în prezent, Scoala Generala „Mihai Eminescu” din Alba Iulia. Cartea a fost scrisă în timp ce Petre a fost elev în clasa a IV-a. Pornind de la scurtele compuneri de la şcoală, Petre a descoperit că are un mare apetit creativ şi a reuşit să scrie si să publice „Un Oraş Zburător”, o carte care are câte puţin din toate: acţiune, amuzament şi mister. Personajul principal este John Stanley – un poliţist din New York care se confruntă cu aventuri extraordinare, dar îi are alături la bine şi la rău pe Sarra, soţia sa, şi Darwin, unicul fiu. Cartea scrisă de Paul Petre ar trebui citită şi de adulţi cu toate că e scrisă de un copil, deoarece este o lectură interesantă. Pe lângă scris şi citit, Petre mai are şi alte hobby-uri printre care amintim baschetul, muzica, filmele, jocurile pe calculator si pe Wii. În prezent micul scriitor lucrează la o nouă carte intitulată „Alesul” în care este vorba de Michael Smith, un copil foarte special.

Beneficiile cititului
Cititul îţi menţine mintea activă. Pe când televizorul îţi distruge neuronii, cititul te ajută să îţi foloseşti creierul.  Citind îţi perfecţionează vocabularul, poţi învăţa cuvinte noi pe care mai apoi să le foloseşti în exprimare.  Te ajută să îţi faci o idee despre diverse culturi şi locuri din lume.  Îţi dezvoltă concentrarea şi disciplina.
Îmbunătăţeste abilitatea de a scrie – odata cu îmbogăţirea vocabularului şi a cunoştinţelor se dezvoltă şi abilitatile de a scrie. La fel cum se  îmbunătăţeste gandirea noastră, se îmbogaţeşte şi exprimarea in scris. Cercetătorii de la Sussex University au descoperit că doar şase minute de lectură reduc nivelul stresului cu pânâ la 68%, faţă de 61% în cazul muzicii sau 42% în cazul unei plimbări în natură. Jocurile video se pare ca au o eficientă mult mai mică, scăzând nivelul stresului cu doar 21%.

Cu ce cărți să înceapă lectura copii
Așa cum am început eu, recomand cu căldură tuturor copiilor să citească următoarele cărți: seria Jurnalul unui puști de Jeff Kinney, seria Marele Nate de Lincoln Peirce, seria Însemnările unei puștoaice de Rachel Renée Russell – toate trei având şi ilustratii.

Un Oraș Zburător – Capitolul I – Orașul
Totul a început într-o zi de toamnă în noiembrie 1899 când liniştea domnea în oraşul New York din America. Pe străzi caii trăgeau trăsurile după ei, iar oamenii îmbrăcaţi elegant, işi vedeau de treburile lor, însă grăbiţi, de parcă se temeau de ceva. Se temeau într-adevăr de teroriştii care mişunau peste tot, prin cele mai ascunse cotloane, prin toate aleile oraşului. Erau înarmaţi cu revolvere şi terorizau populaţia, ba mai mult, ucideau. Wiliam McKinlley, preşedintele acelor vremuri nu reuşea să liniştească lucrurile căci poliţiştii nu puteau să prindă teroriştii, nemiloşi si cruzi, sub nicio formă.
Un singur poliţist, John Stanley, ambiţios, curajos şi o memorie perfectă îşi făcea treaba ca la carte şi reuşea să-i prindă. În acea zi, Stanley îşi terminase treaba şi plecă spre casă unde îl aşteptă Sarra, soţia lui care era secretară la primăria din New York si unicul lor fiu Darwin. Locuiau într-o casă frumoasă la marginea oraşului, într-o zonă liniştită, ferită de primejdii…sau, cel puţin aşa credeau ei.
Se făcse seară şi familia Stanley se pregăteau de plimbare, fiindcă oraşul pe timp de noapte arăta ca în basme. Ajunşi pe bulevarde luminate ca yiua se plimbau fericiţi când Sarra ţipă deodată, cineva îi furase poşeta.
– Sarra, ia-l pe Darwin şi întoarceţi-vă acasă! Eu mă duc după hoţ.
– Bine, spuse Sarra înfricoşată. Să ai grijă de tine!
Pungaşul o luase pe o alee, John porni în urmărirea lui, îl ajunsese din urmă, îi apucă mâna hoţului şi îl trânti pe jos. Recuperă poşeta, iar pe om îl lăsă în pace după ce îl ameninţă cu închisoarea.. După câteva ore, John a ajuns acasă pufăind.
– Îţi mulţumesc, John! spuse Sarra. Eşti eroul meu!
– Orice pentru tine, dragă. Orice!
– Darwin s-a speriat puţin. Nu ştia ce vrei să faci.
– Nu e nimic, acum este liniştit, doarme ca un prunc.
Toţi au adormit cufundaţi într-un somn adânc. Darwin a adormit cu ursuleşul său de pluş, Puffy.
Pe la miezul nopţii se auziră nişte paşi. John îi spuse Sarrei că aude zgomote, Sarra le auzea şi ea. Totul venea din sufragerie. John coborî la parter cu o bâtă, iar Sarra, speriată, se dusese în camera lui Darwin şi îi puse mâinile la urechi ca să nu audă ce se întâmplă. Soţul se strecură în sufragerie şi văzu un om cu cagulă pe faţă, punând bibelouri şi tablouri de valoare într-un sac mare. Stanley îi dădu tâlharului o lovitură cu bâta după cap şi acesta speriat, atacă şi el, dându-i un pumn lui John, pe care îl respinse cu un picior în stomac hoţului. După ce îl imobilizează, scoate cagula hoţului şi spre marea lui umire constată că era Hanry, colegul lui de la secţie.
– Henry !? Chiar tu?! De ce ai făcut asta? zise John uimit de descoperirea făcută.
– Eşti cel mai bun din secţie. Tu eşti cel mai lăudat de şefu`, tot timpul…
– Şi de asta vrei să mă jefuieşti? Pleacă de aici tâlharule, sau te arestez!
– Voi pleca şi îţi promit că niciodată nu voi mai pune piciorul în casa ta.
John urcă şi îi spuse Sarrei că totul este în regulă.
– Adormi la loc şi încearcă să te linişteşti, John! spuse Sarra.
– Asa voi face. Sper că Darwin nu a auzit nimic.
– Absolut nimic!
Apoi, privind pe geam, îl observă pe Henry cum fugea în întunericul nopţii.

ALESUL – Introducere
Acum doisprezece ani, în Washington America, s-a născut un copilaș pe nume Michael Smith. Un băiat atât de frumos încât parcă toate stelele se închinau în fața sa.
Părinții săi Mary Smith și Tyler Smith, erau extraordinar de fericiți știind că au primul lor copil. Erau pe punctul de a spune întregii Americi despre copilul lor. Toate rudele la fel ca și părinții, nu mai știau ce să facă de bucurie: țipau, săreau și petreceau.
Dar singurul lucru ciudat era că băiețelul dădea niște semne ca și cum ar fi special. Când mama se juca cu el, Mike dădea din cap în semn afirmativ sau negativ.
Părinții lui ignorau aceste semne crezând că e firesc.
La șase luni după naștere Mike spunea ”Mama”, ”Tata”, ”Apa” și ”Papa”, iar la patru ani, spunea lucruri neobișnuite cum ar fi cardiolog sau dădea sfaturi copiilor mai mari ca el, îndemnându-i să nu se uite mult la televizor și la calculator căci li se vor strica ochii și vor avea migrene oribil de dureroase. La șase ani vorbea fluent chineza, apoi la nouă ani și jumătate s-a făcut cardiolog. Toată lumea din jurul lui era uimită de abilitățile ce le avea. Putea muta lucruri din loc cu ajutorul telekineziei.
Doar apoi Mary și Tyler și-au dat seama că ceea ce putea face copilul lor nu era firesc, deoarece nimeni nu putea face ce face el.
Acum Mike e mare; are doisprezece ani și studiază la scoala elementară George Washington. Trăiește la marginea orașului împreună cu părinții lui.

Pro Romania
Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 18175 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

1 Comment

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*