Pansament

Mă înduioşează şi sperie naivitatea, ca să folosesc un eufemism, femeilor care plonjează cap în relaţii cu tipi ieşiţi de 5 minute şi 14 secunde din relaţii cu cîte o ea care le-a săpat şanţuri adînci pe cortex. Există o specie de astfel de doamne, salvatoarele de profesie, care sfîrşesc lamentabil, pe post de pansament îmbibat cu felurite umori, în recycle bin, întrebîndu-se chinuitor ele unde au greşit de li s-a întîmplat una ca asta.

Tipii care îţi spun din prima că o urăsc pe fosta şi că e o nenorocită care le-a distrus viaţa, de cele mai multe ori nu sunt nişte bieţi victimi, ci doar nişte băieţei coaieless care nu sunt capabili să îşi asume şi propriile greşeli care i-au adus în situaţia de plîns. Nu pune botul. Nu există un singur vinovat în nicio despărţire. Unless unul dintre ei este bolnav psihic, treabă care se rezolvă cu medicaţie.

Carevasăzică, dacă tocmai ai cunoscut un tip care pare extraordinar… de distrus după fosta, ia-ţi fuguţa tălpăşiţa, lasă-l să se consoleze mai întîi singur şi să te caute după ce se va fi vindecat.

Vei fi tentată să pui boticul ăla frumos la vrăjeala lui, că aia e o nebună, o curvă, o femeie rea şi să te erijezi tu în doctorul sufletului lui rănit, să-i arăţi tu că există şi femei mişto pe lume, ce bine că te-a întîlnit să-l faci la loc, dar ai grijă, e o capcană tip laţ în care îţi prinzi singură gîtul. Nu te mira apoi dacă descoperi că s-a întors la ea fără să îţi dea un sms măcar.

Petronela Rotar

Citește mai mult pe acestblogdenervi.ro