Orizonturi bune: Șureanu. De Forian-Rareș Tileagă

sureanuPentru cei care n-au auzit, pentru cei care încă se miră, avem vești: la Şureanu se schiază. Din 2010 se schiază iar o simplă căutare pe Google cu „schi Șureanu” te convinge pe loc. Dragi cititori cu chef de zăpadă, bine ați venit pe câteva dintre cele mai înalte pârtii din țară, de care puțini au aflat, unde e greu să ajungi și unde zăpada „ține” atât de mult, încât sfidează iarba și floricele care își fac apariția prin alte stațiuni.

Păreri despre Șureanu

Ca întotdeauna când apare ceva nou, românul se pricepe să spună ce și cum. Așa și cu Șureanu. Imediat după ce pârtiile au primit undă verde, forumurile au luat-o razna: verdicte premature, păreri „deștepte”, sarcasme, laude umflate, așa că cea mai bună reacție era să te iei cu mâinile de cap și să deschizi geamu’ pentru o gură de aer. De la „bă, io nu merg acolo pentru două sârme și-un butic” până la „aș face orice să mai urc o dată”, toată lumea părea că știe despre ce vorbește, deși cei mai mulți fuseseră la Șureanu nu pe schiuri, ci pe YouTube.

sureanu 1Totuși, comment-urile (că-s bune, că-s nebune) sunt cele care au punctat în legătură cu Șureanu cele trei lucruri pe care le-am spus la început și care sunt perfect adevărate: că nu știe mai nimeni de pârtiile alea, că e prost drumul pe ultimii 18 km și că zăpada durează enervant de mult (adică deși am putea schia acolo și-n aprilie, drumul plin de noroi obligă sezonul să se închidă devreme). Cert e, deci, că avem de-a face cu un domeniu schiabil care nu a trecut încă de primii săi ani (ăia iertabili din punctul de vedere al lipsurilor și greșelilor), care, prin condiții naturale, pare să fie adresat exclusiv iubitorilor de sălbăticie și care s-a impus (cu plus și cu minus) în mintea a mii de schiori din toată țara. Mai jos, am pregătit o listă cu puncte forte și puncte slabe, pe care le cunosc atât de bine, încât ar fi incorect să le ascund. Incorect față de voi, turiștii.

Șureanu, cu plus

Când ninge, e un rai pentru freerideri. Golul alpin e fără margini în acest ținut încă sălbatic, încă virgin. De pe oricare din cele nouă pârtii – care depășesc 10 km – ai parte de priveliști albe, cu creste și platouri alpine care nu pot fi descrise în cuvinte. Lărgimea și înclinația pârtiilor le fac accesibile oricui. Există instructori de schi și centre de închirieri în tabăra sportivă din Luncile Prigoanei și la baza pârtiei. Există, lângă pârtia C1, un spațiu dedicat exclusiv învățării schiului. Pe pârtii, se află trei après-ski-uri. Suficiente, zic eu. Drumurile forestiere permit zeci de kilometri de schi fond. Nu este, însă, nici un traseu omologat (și nici tentative de a omologa). Există parcare suficientă, plus trei webcam-uri. Din fericire, personalul de la pârtii e amabil. De asemenea, există un apetisant proiect de dezvoltare a domeniului, prin trei pârtii înspre Petrila.

Citește continuarea AICI.

Forian-Rareș Tileagă

Articol publicat în Revista ProAlba. Ediția print poate fi vizualizată AICI.

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 16856 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*