O serie de poezii semnate de Gheorghe Micle, Col. (r). Lectură plăcută!

Cum să nu?

 

Cum să nu iubești femeia,

Refugiul nostru permanent,

Când are stil și…vorba-aceea…

Cât de frumoasă e femeia

Vibrează-ntregul continent?

 

Cum să nu iubești femeia

Pedeapsa noastră nesfârșită,

Esența lumilor și cheia

Atâtor cifruri, potrivită?

 

Cum să nu iubești femeia

 Secvența fericirii noastre,

Eternitatea și ideea

Cauzatoare de dezastre?

 

Nu chinul facerii, în sine,

Îi țipă-n lumea de celule

Când vii atât de mic în lume,

Ci propriul tău destin, copile.

 

Cum să nu iubești femeia,

Perfecta noastră alinare,

Când ea e toată gloria

Și lampa nopților polare?

 

Cum să nu iubești femeia,

Superlativul de splendoare,

Cum să nu iubești femeia,

Misterul viu care te doare,

Planeta regeneratoare? 

                                                  Dragobete/2020                          Gheorghe Micle 

Zâmbește

 Zâmbește crăiasă, atât de frumoasă,

Pe buze sunt eu, cavaler de pământ,

În ochi, Universul întreg ți se varsă

Și dorul din suflet, și duhul din vânt.

 

Sunt toată iubirea ce vine din stea

Purtată pe aripi, vibrând îndrăzneț,

Și snopul de raze cosite din ea

Să-ți bată la poartă, cu daruri de preț.

 

Când două minuni le voi ține în mâini,

Ca două preasfinte gutui vinovate

Sau două călduțe și magice pâini,

Preda-mă-voi singur, iubirii visate.

 

În clipa când ochii-ți vor arde gingaș

Sub gulerul cămășii, a mirare,

În marea lumii eu voi fi vâslaș,

                                                                                 Crăiasa mea atât de zâmbitoare.
 
   01. 02.2020/Apulon               Gheorghe Micle

MESTECENI 

Mesteceni albi în trunchiuri și în plete,

Himerele pădurii, de cristal,

Fecioare în decorul hibernal

Mereu pe gânduri, triste și discrete.

Ce bolți înnervurate, străvezii,

Aproape transparente balerine,

Prin buclele de gujbă argintii

Zâmbesc necontenit către coline

Și cad în sloiuri lacrimi inimii,

Subțiri ca borangicul dimineții,

Ca pe obrazul blânzilor copii

Mirări din lumânările vieții.

Poate că vor din nou să odihnesc

Să murmurăm ca în copilărie,

Ei, foșnete cu glasul omenesc,

Eu, vorbe desfrunzite-n frunzărie.

05.01.2020                              Gheorghe Micle

Chemarea 

Chemarea ta de tânără femeie

Și ochi-ți răzvrătiți fără motiv,

Pe ritmuri colorate de condeie

Le-au scris îndrăgostiții-n portativ.

 

Fără de chei ciudate, dar în cifrul

Pe care numai eu l-am cunoscut

Îți regăsesc planeta-n echilibru,

În cerul tău albastru din trecut.

 

Același cod, aceeași lună vie,

Două gutui semețe cu boboci

Și trestia ce leagănă, zglobie,

Un templu viu la care să te-ntorci.

 

În pacea lui de visuri cu cercei

Și de rotiri prin colbul risipit,

Se mai aprind din când în când scântei

Și-n umbra mea de arbore rănit.

 

În nopți de gală și de tresăriri

Chemarea ta de doruri, fără ghid,

Mă parfumează greu cu amintiri,

Dar îmi e teamă, ochii să-i deschid.

 

05.04.2020                     Micle

Îngenunchem speranțe 

Doamne, apleacă-ți rănile spre noi

Într-o binecuvântare creștinească

Și palmele, ca două frunze de trifoi,

Rănite-n cuie, să ne ocrotească.

 

Te-ai vindecat de rănile letale

Și înviat, Te-ai înălțat la ceruri;

Noi ne rugăm, la umbra Crucii Tale,

Să ne salvezi de tulburile vremuri.

 

Îngenunchem speranțe de credință

Cu flăcări fulgerând în lumânări,

Și de sub cerul viu, cu umilință,

Iubirii Tale adresăm chemări.

 

Maicuță care-ai plâns pe solul aspru

Și-ai strâns în suflet dragostea cerească,

Suntem în codul roșu de dezastru,

Imploră-ți Fiul să ne ocrotească,

 

Redându-ne brânduși de primăvară

Ca bucuroși să ținem iarăși sfat,

Să-nconjurăm biserica pe-afară

În rugăciuni, Hristos a Înviat!

 

06.04.2020       Gheorghe Micle

 

HRISTOS A ÎNVIAT 

Copil, bătrân sau cruce de fecior,

Noi să zâmbim ironic, detașat,

Căci moartea ne rânjește tuturor,

Dar să cântăm Hristos a Înviat!

 

Trăim porniri de spaime și arsuri

Și-n umbre hâde vremea ne-a purtat,

Dar sănătoși la minte și maturi,

Români, cântați Hristos a Înviat!

 

Hristos e-n noi, prieteni, nu uitați

De Mielul Sfânt ce s-a sacrificat

Pe crucea nemuririi; Să-i cântați,

Cu dragoste, Hristos a Înviat!

 

Vin Paștile, români, vă bucurați

Că drumul către cer e luminat

Și-n adevărul dacic să cântați

Sub bolta lui, Hristos a Înviat!

 

Sunt Paștile și suntem demni, și vii,

Nu disperați, români, că e păcat;

Feciori, bătrâni, nevinovați copii

Cântați în cor, Hristos a Înviat!

 

Pe dealuri mai dansează lumânări,

Sunt Paștile și clopotele bat,

Românii mei să înălțați cântări,

Sunt Paștile, Hristos a Înviat!

 

           29.03.2020/Apulon                      Gheorghe Micle 

Am spus 

V-am spus, dar am rămas cu vorba-n colțul gurii,

Că s-a-ncruntat o primăvară grea la noi,

Dar cu păstori nevolnici, cinici și greoi

Ne sângeră rânjind, în turmă, haita urii.

 

Ne strecurăm cu pași abia atinși de sol,

Tiptil, să nu stârnim blestemul care doarme,

O turmă tulburată, înscrisă-n protocol,

Citind, cu mintea strâmbă, libretul unei drame.

 

Nu mai sunt mieii creți să ne aștearnă-n plete,

Cu norii, fulgi de-argint cristalizți ca sarea,

S-o spulbere, sălbatic, în jocuri incomplete;

Privindu-i, râdeau pomii, legănându-și floarea.

 

Încrezătoare, sfântă, lumina primăverii,

Prin  degete ce leagă mistere, ne seduce,

Stârnind călduț sub glie dorința învierii

Și-n noi învie Jertfa în cuie, de pe cruce.

 

Ne vom întoarce-n lume în arbori și în flori,

Frumoși, curați și buni ca pâinea și ca vinul,

În înșiși noi, și-n cerul ce ne zâmbește-n zori,

Să râdem iar, cu poftă, îmbrățișând destinul. 

30.03.2020                               Gheorghe Micle

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 21483 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*