Mircea Trifu: Despre brancardieri virusologi,hrană și materiale de protecție

Mircea Trifu

Vineri, 20 martie, ora 10 dimineața, soare dar rece..Aștept împreună cu o colegă să începem iar aprovizionarea cu produse alimentare pentru cei năpăstuiți..
Circa 7 persoane așteaptă la coadă, în afara magazinului, speriați, o singură doamnă are o mască improvizată.
După 10 minute ne vine rândul..intrăm..Înăuntru zeci de oameni mișună printre produse, mai mult de jumătate dintre ei nu au nici mănuși, nici măști.O vânzătoare mă recunoaște și vine timidă, fără mască, spre mine..
-Ați venit iar?? Mă uit în ochii ei..Nu mai are frică, e resemnată..Mă iau fiorii revoltei..O întreb câți clienți deservește zilnic magazinul și îmi spune scurt ca și cum ar fi știut ce o să întreb..1000 de clienți pe zi! Calculele îmi năpădesc mintea..O singură vânzătoare infectată intră în contact zilnic cu..Dacă un singur client infectat intră în magazin, stă în medie 15 minute, pune mâna, fără mănuși pe o serie de produse..PUNCT!
Îmi spun că nu ajută la nimic, am venit să fac treabă, să cumpăr produse pentru 30 de oameni aflați acasă suferinzi.Câte 15 produse pt fiecare..Încep să pun în coș, calculez, mă gândesc doar acolo.Lîngă mine, una din amabilele eroine mă asistă..Fără ea ar fi imposibil..Sunt de o oră în magazin și zeci de clienți se învârt în jur..Gata!! Ies..Afară încă e rece, simt transpirația pe spate..Reîncep gândurile .Ce facem??? Ce facem cu situația asta pe care n-o putem schimba?? Oamenii au nevoie de alimente în fiecare zi..Vor merge zilnic cu zecile de mii în magazine să facă cumpărături..Treaba cu ” statul acasă” mi se pare, clar, un lucru irealizabil faptic..Mă gândesc la soluții..Îmi sună telefonul și un cetățean mă întreabă ce să facă? E taximetrist și nu găsește măști în oraș..Stai.Am câțiva foști colegi de liceu, medici, unul chiar în Franța..Vorbesc cu ei, le cer sfaturi..8
Ce să facă oamenii în condițiile în care autoritățile nu au impus nici o protecție, între vânzători și clienți în magazinele alimentare și nu au pus, din timp, la punct un sistem de alimentare la domiciliu protejat iar mănuși ori măști de protecție nu sunt nicăieri..
Să nu-mi spui ” să stea acasă” că te bat!!,..râdem,am fost colegi de bancă 4 ani..
Îi întreb dacă în lipsa măștilor ar fi utile unele pe care le-ar putea improviza din bumbac chiar acasă..Mi se explică că este similar cu un garou improvizat din propria cămașă atunci când nu ai altceva la îndemână..
Înțeleg că măștile eficiente sunt doar cele cu filtru și că de fapt doar echipamentele profesionale, medicale, sunt cele eficiente..
Revin la situația dată..Vânzătoarele nu au măști, clienții nu au măști zeci de mii de oameni în magazine zilnic..
Seara târziu..Acum sunt cu fostul coleg Călin Colnic, venit și el voluntar..Bine pus la punct, omul, îmi explică teoria că nu ne putem opune și că în final pandemia va trece doar după imunizarea oamenilor în 3, 4 luni..Abordarea britanică pe care au schimbat-o între timp și ăia..Nu mă împac cu ideea, mă gândesc la soluții!!
Mă întreb de ce în atâtea luni idioții de la putere s-au preocupat de politică și n-au făcut niște amărâte de paravane între vânzători și clienți?
De ce nu avem un sistem de voluntariat pentru alimentare la domiciliu?
De ce nu avem măști, mănuși și halate de protecție??
Ajung acasă în jur de ora 21 și mă gândesc doar la ce-i de făcut în afară de a le spune oamenilor să ” stea acasă”
Am obligația să dau o soluție, așa am fost educat..
Postez pe fb soluția de avarie, sugerată de medici, cu măștile din bumbac sterilizate..
BUM!!
În loc de discuții constructive încep polemicile, rânjetele etc..
Toți știu cum e cu virusul, toți știu că nu sunt bune măștile improvizate..
Mă simt ca un rănit în care continuă să tragă inamicul..Care inamic?? Inamicul pentru care sunt gata să-mi dau viața pentru că e român..Îmi dau lacrimile.
Pe unii nu-i cunosc, mă uit pe profilele lor, unii sunt brancardieri specializați în virusologie pe net..Se anunță între ei, apar unii noi, jigniri de tot felul..
Obosesc și în final îmi dau seama că nu ajută cu nimic polemica asta pe fb și că unii sunt prea antrenați în asta ca să mai dezbat..
Scot postarea de pe fb și adorm..Măcar am dormit bine! Cea mai mare bucurie este când mă trezesc să constat că nu simt durere în gât și nu am febră!!
Ce să fac?? Să ” stau în casă”?? Să renunț în a-mi mai expune soția la riscul îmbolnăvirii..Ar fi simplu..
Dar pentru unii nu e deloc!! Pentru cei mulți nimeni nu a făcut nimic..S-au certat pentru funcții în insituții, s-au învrăjbit pentru contracte să fure statul român iar eroinele mele, femeile de la casele de marcat, nu au măști, nu au paravan de protecție, nu au halate..
Autoritățile au fost incapabile să impună securitate..
Și de-asta nu renunț..Voi merge și astăzi la muncă acolo unde-i riscul mai mare..Între oameni

Mircea Trifu

Banner USR plus
Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 22554 Articles
Contact: office@proalba.ro | 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*