Melodia cuvintelor

muzicaÎmi place să scriu. Refulez uneori prin scris, aşa cum refulez uneori prin râs sau prin plâns. Şi aşa cum câteodată o melodie îţi umple cu uşurinţă ochii de lacrimi la fel de uşor ea poate să „smulgă” cuvinte din sufletul meu. Şi cuvintele încep să cadă pe tastele negre şi să apară tot la fel de negre pe albul foii virtuale. Ca apoi să ajungă la tine, cititor care nu ai altceva de citit (din atâtea milioane de cuvinte alese şi scrise de greii meseriei) decât să mă citeşti pe mine. Sunt o lectură uşoară pentru unii, un film bun pentru alţii, o pauză de sandwich pentru unii, şi sper că nu o pauză de ţigară pentru alţii. Şi totuşi scriu. Am să scriu acum ceva urât: nu scriu acum în primul rând pentru voi. Atunci când scriu cum scriu acum, scriu pentru mine. Nici măcar nu ştiu dacă o să citiţi vreodată ce am scris aici. E despre un subiect simplu: de ce scriu? De ce să scriu şi ce ce să mai scriu? Când eram mic cântăm la pian. Îmi plăcea dar trebuia să repet pe nişte taste din carton. Acum când scriu, lovesc tastatura ca pe un pian. Şi ascult muzică de pian şi scriu şi îmi imaginez că eu cânt. Şi sper că din mâinile mele să iasă câteva rânduri care să impresioneze măcar o miime cât mă impresionează muzica pe care o ascult. Dacă tastele ar bate o notă atunci când scriu… ce ar ieşi? Poate doar o muzică frumoasă şi nişte cuvinte pocite… Încep să cred din ce în ce mai mult ca muzica îmi stimulează şi îmi aduce imaginaţia la un nivel al conştiinţei, să zicem, în care pot să dau tot ce am mai bun în mine atunci când scriu. O stare de inspiraţie, aşa cum zic unii scriitori. Departe însă de a mă numi scriitor. Nu tind spre acest titlu, nici măcar nu visez. Eu scriu, doar atât. Pentru mine de multe ori, iar uneori pentru voi. Acum pentru mine. Nu ştiu de ce. Poate pentru a mă cunoaşte. Chiar aşa. Poate că asta e metoda mea de meditaţie. Aşa cum unii folosesc respiraţia, „ierburi sacre”, alcool … aşa ajung eu să smulg de acolo din fundul sufletului, sau ce-o fi pe acolo, părţi din mine. Care ajung uneori la voi, alteori rămân la mine şi le pun bine, în ordine că ştiu de ele şi să le folosesc atunci când mi-a greu. Şi ajung la următoarea concluzie: există (cel puţin pentru mine) o MARE legătură între ceea ce ascult şi ceea ce imprim pe foaie. Iubesc muzica (azi mă gândeam că am vreo 4 perechi de căşti: la calculator – de-alea mari de ţin căldura la urechi, la telefon, la Ipod şi acasă la televizor şi tot jonglez cu ele şi mă tot încurc în ele şi tot ascult şi ascult toate ciudăţeniile pe care le găsesc pe net) pentru că muzica îmi aduce aminte de frânturi din trecut şi mă face să visez la viitor. Se pare că frumosul poate să nască tot frumos. O muzică sensibilă nu poate să dea naştere decât unor cuvinte frumoase menite să te bucure, dragul meu CITITOR.

Acest articol v-a fost oferit de ARISTOCRAT BOUTIQUE
www.aristocratboutique.ro

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 14813 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

1 Comment

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*