Se zice că o parte dintre supraviețuitorii dezastrului de la World Trade Center s-au adunat și au expus motivele pentru care nu au ajuns, în ziua tragediei, la serviciu. Iar așa au supraviețuit. Motivele au fost dintre cele mai “banale”: copil bolnav acasă, stricat mașina pe drum, pierdut metroul. Nu o să insist, acum, pe morala “bucură-te de orice clipă și nu te mai întrista din cauza unor nimicuri neplăcute care ți se întâmplă. Pentru că, se pare, aceste nimicuri duc, în multe cazuri, la supraviețuire”. Totuși, este foarte important să reții acest aspect și să nu te mai superi din toate fleacurile, ca să nu le spun…altfel.
Unii îi spun destin, soartă, karma, “așa a fost să fie”, “ce să facem, asta e” etc. Alții, analizeaza matematic toată înșiruirea de evenimente (chiar demonstrează cu integrale duble implicarea și, în concluzie, existența lui Dumnezeu în această poveste) și ajung să își explice lor însuși și celorlalți sensul vieții. Părerea mea e că toți sunt departe de adevăr. La fel de departe cum sunt eu de posibilitatea de a deveni cosmonaut sau pilot de avion. Faptul că tu te consolezi cu gândul că “bine că mi s-a stricat mașina, că cine știe ce accident aveam dacă porneam la drum”, este o atitudine pur pozitivă. Bineînțeles că îl implică pe Dumnezeu ca și Forță, dar faptul că tu începi să îți explici și interpretezi toată înlănțuirea de evenimente, mi se pare un lucru greșit. Ceva îmi spune că explicațiile pe care ni le dăm noi înșine sunt departe de marele plan. Mai era unu’ la știri care a scăpat dintre fiarele contorsionate ale mașinii iar când a ieșit din autoturism a alunecat și a căzut în prăpastie. De omul ăla ce să mai zic? Poate că și el, atunci când a ieșit din epava mașinii, o fi început să filozofeze. Și când colo…
Mulți dau vina pe Dumnezeu, când li se întâmplă ceva rău. Dar nu iau în considerare forța Răului care, uneori, lovește năprasnic. “Cum a permis Dumnezeu să se întâmple una ca asta? Ăsta nu e Dumnezeu!” Da, răspuns corect! Acolo nu a mai fost Dumnezeu, a fost o forță foarte mare care a lovit. Lupta dintre Divinitate și Rău încă nu s-a sfârșit, Diavolul lovește acolo unde i se face loc, acolo unde este invocat prin vorbă și comportament și victimele sunt, din păcate, colaterale.
Un lucru, însă, este sigur: fiecare dintre noi are un drum bine stabilit de Divinitate. Noi nu trebuie decât să îl urmăm și să ne bucurăm de acest drum. Chiar dacă, uneori, apar și indicatoare care îți arată alte direcții. Important este ca noi să conștientizăm că trebuie să urmăm, nu prin forța noastră, ci prin voia Celui puternic, drumul cel bun. Nu trebuie decât să invocăm pe cine trebuie. Eu îi spun mai simplu: “Mâna lui Dumnezeu”. Trebuie doar să îi întinzi mâna și El te va conduce. Nu să cauți explicații și să filosofezi, în van, despre un drum care, așa cum a fost creat pentru tine, este cel mai bun. Tu nu ai de unde să îl știi și nici nu ai de ce. Lasă-te condus. Nu mai fă pe deșteptul, închide ochii și ia-L de mână.
Aceste ganduri v-au fost oferite de Aristocrat Boutique
facebook: Aristocrat Boutique Alba Iulia
Fii primul care comentează