„Joaca” de-a virtualul

Îmi plac gadgeturile. Și calculatoarele. Și programele tot mai sofisticate, care te ajută în activitatea zilnică în care “produci” ceva util. Care, apoi, se materializează în ceva ce te ajută pe tine și pe ceilalți: o povestioară (ca aceasta), un plan (care apoi va deveni o casă sau un bloc unde vor locui oameni) sau o poză reușită postată on-line.

Îmi place modul în care se crează toate acestea, nu neapărat rezultatul finit, chiar dacă doar acesta se vede, în cele din urma. Consider că softurile complicate, gen “uzină”, (deși acestea pot provoca, uneori, sentimente și scenarii gen „arunc calculatorul pe geam”) sunt ca o limbă străină pe care dacă o înveți te ajută să îți structurezi gândirea într-un anume fel pentru ca apoi să obții, cu ajutorul lor, rezultate incredibile.

E bună și minunată tehnologia atunci când o folosești pentru binele tău și al celorlalți, dar ce se întâmplă atunci când o folosești numai pentru binele tău? Rezultat: dezastru total.

Căutând prin mormanele de filme pe care le-am achiziționat cu abonament (auci!) și pe care le pot urmări pe orice calculator/telefon/tabletă, am găsit o serie de documentare din ciclul “îți stă mintea-n loc”. Mie nu mi-a stat, decât puțin, ca să compilez (dacă pot să mă exprim într-un limbaj “calculatoristic”) și apoi a început să îmi umble ici și colo și uite așa dau două exemple:

  • personaj care, din nefericire, a rămas fără un ochi. Și uite așa și-a implantat unul nou nouț, cu cameră care putea să înregistreze totul. Una peste alta, transformarea a continuat și și-a implantat și un cip în corp, care îi monitoriza funcțiile, comunica cu telefonul etc. Și transformarea continua. Urmează partea cu cipul în creier (dacă nu cumva asta s-a întâmplat deja). Și lângă acest băiat se adună mii și mii de adepți dornici de asemenea experiențe.
  • Tânăr din Japonia, probleme multiple de personalitate (zic eu), își căuta prietenă. Ceva normal, până aici. Găsește una virtuala, care „tronează”, dacă pot să spun așa, pe telefonul/tableta/calculatorul acestuia și așteaptă atentie, comunică cu acesta, reacționează la atingerile de pe ecranul telefonului. Este, practic, un desen animat cu personalitate, care face ce vrea tânărul maniac iubăreț, atunci când vrea acesta. Și culmea e că el se bucura de această relație ca de una normală (ba mai mult, e mai convenabilă pentru el decât o relație cu o femeie adevărată) pentru că poate să savureze aceste momente atunci când are el chef. Cu alte cuvinte, îi dă shutu-te-n-down nevestii dacă nu are chef de ea. La propriu! Și partea tristă în toată povestea asta e că nu e doar unul, sunt milioane de utilizatori care fac asta. Mă întreb, oare, sunt și din aceia care au multiple prietene virtuale? Cum se va cataloga asta pe viitor? Multigaming-gamie?

Oau! Și încă sunt la începutul serialului. Trist.

Dar de ce mă mai mir? Într-o lume în care oamenii se compară cu ceilalți după valoarea telefonului, într-o lume în care totul se întâmplă virtual, în care cu oamenii cu care relaționăm pe net nu schimbăm nici două vorbe, față în față, la ce ne putem aștepta? Asta-i tot ce putem spera de la viitor?

Suntem aproape patru miliarde de internauți. Mai mult de jumătate din  populația de pe Gobuleț. În câțiva ani o să fim cu toții conectați. Sau legați. Tu care dintre variante o alegi?

Aceste gânduri v-au fost oferite de Andrei Dineț și Aristocrat Boutique www.aristocratboutique.ro

facebook: Aristocrat Boutique Alba Iulia

 

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 14638 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*