Acasă, în Ardeal, în România,
Venim în fiecare an, familiile ne roagă
Departe de ţară- suntem românii cu glia,
De ţară aproape, mereu, veşnicia ne leagă.
Ne-aduce un dor, ieşit din pământ printre stânci
Mame suspină şi tac, copiii plâng la receptor..
– Române, învaţă din sfintele porunci!
– Întoarce-te române din zborul călător!
„ Nu-ţi vei uita tot neamul, o ţară şi istoria
Trăieşte, iubeşte, învaţă, ocroteşte
Apără, uneşte Carpaţii, Dunărea şi Marea
Păstrează-ţi demnitatea şi vino, luptă vitejeşte! ”
– M-aş întoarce Spirite, de tot, cu drag
Slujesc patria-mamă, vorbesc mai răspicat!
În minte-mi curg izvoare, am sufletul curat
Şi dac-am să revin, voi fi în cuget dac.
– Românii au plecat, Părinte, spre spaţiu aşezat!
În timp, rumâni s-au aciuat în spaţiul vechi
Lăsat s-aştepte fii români, deci nu abandonat.
Dar nu se-ntorc Stăpâne, românii în perechi!
Ştiu toţi, români ce au plecat spre ţări străine
Către un destin mai împlinit sau altora sortit,
Că nu se vor întoarce la rău, ci la mai bine
Şi nu vor mai visa la infinit.
– „ Române, învaţă din sfintele porunci!
Păstrează-ţi demnitatea şi vino, luptă vitejeşte
Priveşte în suflet la urmele adânci
Trăieşte, iubeşte, învaţă, ocroteşte! ”
– Întoarce-te române din zborul călător!
– Revino, Carpaţii zei te cheamă!
– Grăbeşte-te române pur, meşteşugar şi muncitor!
– Războinic al pădurii, al râului stăpân de seamă!
Fii primul care comentează