Domnule Breaz, înainte de toate, aș vrea să vă rog să ne spuneți cum ați trăit, acasă, la Alba Iulia, manifestările dedicate Centenarului, din postura de proaspăt Ministru al Culturii și Identității Naționale…
Înainte de toate, aș vrea să îmi dați voie să vă mulțumesc pentru acest interviu și pentru sprijinul constant pe care l-ați oferit, de-a lungul timpului, proiectelor pe care le-am coordonat. Momentul 1 Decembrie, petrecut acasă, la 100 de ani de la Marea Unire, a fost, în primul rând, momentul conștiinței profunde că românii veniți la Alba Iulia au trăit bucuria aceasta a contemporaneității cu un moment istoric important. Pentru mine, a fost o deosebită onoare să fiu în acele momente Ministrul Culturii și Identității Naționale, dar am realizat, odată în plus, responsabilitatea uriașă pe care o avem față de promovarea valorilor autentice românești, față de păstrarea integrității naționale într-un context în care˗și spun asta cu regret˗observ, în societatea românească, voci care vorbesc, în mod iresponsabil, despre separare, destin european diferit și așa mai departe. La Alba Iulia am trăit sentimentul că românii sunt acasă în țara lor și că spiritul românesc dăinuie tocmai prin aderența la această identitate, un spirit pe care parcursul istoric deloc favorabil nu a reușit să îl distrugă. Am fost și sunt recunoscător pentru apartenența la o mare națiune. Am avut, desigur, responsabilități legate de buna desfășurare a manifestărilor și deosebita plăcere să primesc la Alba Iulia reprezentanți de seamă ai culturii române. Am trăit intens manifestările dedicate Centenarului și le mulțumesc pe această cale tuturor acelora care au înțeles să sprijine unitatea națională de-a lungul timpului.
La cel mai recent interviu, pe care ați avut amabilitatea să mi-l oferiți, erați Senator de Alba și Rector al Universității „1 Decembrie 1918” Alba Iulia. Care sunt motivele pentru care ați acceptat poziția de Ministru în actualul Guvern?
Sunt momente în viață în care trebuie să ai încredere că există o anumită rânduială în ceea ce privește atât destinul personal cât și pe cel al națiunii din care provii. Încă de la începutul carierei mele politice am înțeles să îmi pun atât cunoștințele, cât și competențele în slujba unor proiecte care să asigure buna guvernare. Asta fac și acum. Cred că, la acest moment, este important să înțelegem câteva aspecte care constituie o parte importantă din motivele pentru care am acceptat această responsabilitate guvernamentală majoră. Cultura și educația sunt, fără îndoială, domenii complementare, se condiționează reciproc și își demonstrează caracterul integrator în procesul de dezvoltare identitară a națiunii române. Având o vastă experiență managerială, am înțeles repede că noua poziție este una cu caracter administrativ, de gestionare eficientă a unui domeniu la nivel național pe baza unor indicatori de performanță clar delimitați, de elaborare a unor politici culturale și bugetare care să asigure pe termen lung sustenabilitatea activităților desfășurate în domeniu. Plecând de la această idee a spectrului administrativ și de la înțelegerea asupra obiectivelor strategice ale lumii culturale, am decis să sprijin un domeniu pe care îl înțeleg tocmai prin interacțiunile majore dintre educație și cultură. Aș vrea să mai știți despre mine că am fost mereu o fire competitivă și dispusă la efort pe termen lung, cu scopul de a realiza o performanță de care să beneficieze un număr cât mai mare de oameni. Revin la ceea ce am mai spus cu diverse ocazii: dovada cea mai bună, fără prea multe cuvinte, este dată de indicatorii de performanță pe care i-a atins Universitatea din Alba Iulia sub conducerea mea și a colegilor mei. Gradul de încredere ridicat obținut de către instituție, numărul considerabil de studenți pe care îi avem în condițiile unei piețe educaționale complicate, toate aceste lucruri arată, celor care vor să vadă asta!, că există o viziune competentă asupra dezvoltării. În numele acestor principii și mai ales a capacității de a face lucrurile să se dezvolte durabil am acceptat un portofoliu complicat.
Pentru că vorbeam de Universitatea „1 Decembrie 1918”, v-aș întreba ce se întâmplă cu postul de Rector al instituției, având în vedere actuala dumneavoastră poziție în cadrul Executivului?
Conform legislației în vigoare, odată cu preluarea portofoliului de Ministru al Culturii și Identității Naționale, am trecut la suspendarea mea din funcția de Rector al Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, unul dintre cei doi Prorectori fiind delegat cu calitatea de reprezentant legal în fruntea instituției despre care vorbim. Suspendarea permite, în cazul încetării mandatului de ministru, întoarcerea în calitate de Rector al Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Important de reținut este faptul că noua construcție managerială va respecta întocmai principiile de dezvoltare instituțională pe care le-am impus în calitate de Rector al instituției, colegii mei înțelegând să urmeze calea performanței asumată de către echipă la momentul preluării mandatului. Am încredere în colegii mei, în competențele lor și în dorința acestora de a continua generarea calității la nivel educațional și administrativ.
Revenind la Ministerul Culturii și Identității Naționale, care sunt prioritățile pe care vi le-ați fixat din această onorantă postură în care vă aflați la acest moment?
Aria de priorități legate de acest domeniu este una extrem de largă și de complexă și aș avea nevoie de ceva timp pentru a le detalia pe toate. Însă, din perspectiva unor rigori editoriale evidente, vă pot spune, în acest moment al discuției noastre, că îmi sunt cunoscute foarte bine, din colaborarea directă în activitățile culturale naționale și internaționale, de cercetare și educație în care am fost implicat, dar și din cele parlamentare (prin comisiile în care activez), Strategia pentru cultură și patrimoniu național 2016-2022 (SCPN 2016-2022) și stadiul de îndeplinire a obiectivelor strategice ale lumii culturale; implicit, câteva dintre obiectivele pe care mi le propun în regim de urgență sunt legate de proiectele de importanță națională. Sunt preocupat și voi urmări îndeaproape derularea procedurii care privește evaluarea internațională a dosarului „Ansamblului Monumentul Constantin Brâncuși” de la Târgu Jiu. Miza acestei evaluări este includerea ansamblului despre care vorbim în patrimoniul UNESCO. Un alt dosar, pe care îl consider prioritar, este cel al cămășii cu altiță-ia românească, urmărind împreună cu Republica Moldova să o includem pe lista UNESCO. În contextul priorităților, aș putea să vă mai spun și despre reabilitarea Sălii Palatului, considerând că aceasta trebuie reabilitată complet atât la interior cât și la exterior. În același context, că modernizarea acustică a singurei săli de concerte a Capitalei este vitală, mai ales că, în 2019, Festivalul Internațional „George Enescu” va fi deschis de Filarmonica din Berlin, una dintre cele mai mari orchestre ale lumii. Pe de altă parte, voi urmări lucrările de consolidare la Muzeul Național de Istorie a României, o instituție-fanion a culturii naționale.
Au ceva de câștigat, în plus, Alba Iulia și județul Alba, prin faptul că „unul de-al nostru”, să spunem așa, ocupă o poziție ministerială?
Această abordare despre care vorbiți acum arată, dincolo de orice, modul în care s-au constituit o serie de constructe sociale în România postdecembristă. Este irelevant din punctul meu de vedere de unde provine cel care ocupă o poziție ministerială la un moment dat, locul de proveniența netrebuind să fie un factor facilitator pentru respectiva zonă. Într-un anumit sens, sigur că există o familiaritate în raport cu rețelele sociale din zonă, există o mai bună și mai profundă înțelegere a contextului local sau regional, numai că acestea nu reprezintă criterii de eligibilitate în niciun context. Eu sunt român și aș vrea să câștige România, eu sunt profesor și aș vrea să câștige mediul academic, îmi place autenticul și durabilul și aș vrea să câștige cei care îl cultivă. Cultura și identitatea națională reprezintă un fir nevăzut care leagă românii indiferent de locul în care aceștia trăiesc și își manifestă individualitatea. Dacă zona din care provin eu și devin astfel unul „de-al vostru” generează aspecte care dezvoltă această paradigmă a conducerii ministerului va exista un plus în raport cu ceilalți, dacă nu, nu. Proiectele valoroase nu se certifică prin cartea de identitate. Aș vrea să înțelegeți foarte bine asta.
Cum apreciați, în această scurtă perioadă de timp de când sunteți ministru, dar și cum vedeți pe viitor, colaborarea cu autoritățile locale și județene ?
Am considerat întotdeauna, de-a lungul carierei mele didactice sau manageriale, că dialogul este calea către realizarea unor deziderate importante. Alba Iulia și județul Alba au o semnificație aparte în conștiința societății românești și puteți fi sigur că și în viziunea Guvernului României în general și a Ministerului Culturii și Identității Naționale în particular. Este evident pentru cei care cunosc mecanismele instituționale că, dincolo de legalitatea unor proiecte, există și conceptul de oportunitate a acestora. În aceste condiții, dialogul instituțional depinde, pe de o parte, de viziunea integrată a sprijinirii proiectelor culturale și identitare care privesc acest spațiu, dar și de plasarea în context a acestor necesități pe care, în mod firesc, administrația locală și județeană le are. La nivel principial, aș vrea să știți că sunt un om al dialogului în ceea ce privește realizarea unor proiecte de anvergură, indiferent din ce parte a țării vin acestea și că sunt reticent la construcțiile care doar par a fi de calitate și de durată. În acest sens, cred că și colaborarea dintre noi va fi una în conformitate cu nevoia de dezvoltare reală. Nu uitați că, în calitate de Rector al Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, am considerat că acesta este un loc al dialogului, un puternic spațiu simbolic, care permite coagularea ideilor care să dezvolte o anumită inteligență comunitară într-un context regional cu caracteristicile unei dinamici aparte. Voi face același lucru și în noua calitate de ministru, sprijinind autoritățile locale și județene să implementeze, cu precădere, proiecte autentice și durabile în timp. Sunt și suntem un partener de cursă lungă în numele unei viziuni care să arate că avem, pe lângă privilegiul de a coordona un domeniu greu, datoria de a lăsa în urma noastră lucruri durabile, instituții funcționale și valori care să consolideze cultura și identitatea națională.
Care considerați că este cea mai mare provocare profesională pentru ministrul Daniel Breaz?
Cunoscând contextul general legat de ceea ce înseamnă în ansamblu cultura și identitatea națională e greu de făcut o ierarhizare care să îndeplinească cerințele unor criterii complexe de analiză sub aspectul unei astfel de ierarhizări, dar o să încerc să vă răspund la nivel de principiu la această întrebare, cu speranța că veți înțelege cât de necesară este pentru societatea românească o astfel de abordare. Promovarea valorilor autentice românești nu poate să fie doar o declarație de principiu într-un program de guvernare coerent, ci produsul unui dialog, al unei consultări reale cu importante instituții de cultură din țară, produsul capacității de a asculta în mod serios opiniile și poziționările față de valorile pe care le avem, ale celor pe care îi numim, în mod generic, academicieni, profesori, teologi, oameni de teatru și film, filozofi, scriitori sau artiști populari. În același context, vă spun că la această importantă masă a dialogului trebuie să ia loc și oamenii valoroși ai diasporei noastre. Realizarea acestui dialog, fără exacerbarea orgoliilor, fără reproșuri, cu mintea și inima la necesitatea propășirii prin cultură, este fără doar și poate cea mai mare provocare a României în acest moment și, desigur, la nivel profesional, cea mai mare provocare a mea, ca ministru.
Mereu ați susținut că sunteți un om de echipă. Cum ați caracteriza colectivul pe care îl coordonați, în prezent, la Minister?
Da, fără îndoială, cred în spiritul de echipă și cea mai bună dovadă a acestui lucru este generată de climatul colegial pe care l-am generat în cadrul Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, în viața de partid, în cabinetul senatorial și, în general, în toate proiectele pe care le-am coordonat. Acum, cu privire la colectivul Ministerului Culturii și Identității Naționale, acesta este caracterizat de profesionalism, omogenitate și de o disciplină autentică provenită în special din înțelegerea corectă a pozițiilor pe care oamenii le ocupă. Din punctul meu de vedere, una dintre cele mai complicate sarcini pe care le are un lider, într-un astfel de context, este să sesizeze la timp care sunt abilitățile cu care se identifică fiecare om din echipă și să pună acele abilități în contextul îndeplinirii misiunii pe care o avem în cadrul unui proiect specific. În general, consider că am la Ministerul Culturii și Identității Naționale o echipă pe care mă pot baza și care face eforturi susținute de a se dezvolta profesional. La acest moment, e tot ceea ce vă pot spune. O evaluare mai profundă o voi face odată cu trecerea timpului.
Care considerați că ar fi trei lucruri esențiale pe care fiecare român ar trebui să le știe despre Ministerul Culturii și Identității Naționale?
Ministerul Culturii și Identității Naționale este autoritatea publică centrală responsabilă de elaborarea și aplicarea strategiei și politicilor în domeniul culturii. Acesta cred că este primul dintre cele trei lucruri care ar trebui cunoscute de către publicul larg. Apoi, Ministerul Culturii și Identității Naționale este autoritatea care asigură protejarea patrimoniului cultural, inclusiv al celui imaterial, prin crearea cadrului legislativ specific și prin programe de evaluare, restaurare, conservare și punere în valoare. Cel de-al treilea lucru se leagă de faptul că acest minister nu are doar obligația să protejeze patrimoniul cultural, ci și pe aceea de a sprijini creația contemporană prin dezvoltarea unei infrastructuri culturale care să promoveze consolidarea în peisajul cultural a creațiilor culturale contemporane.
Pentru că ne apropiem de finalul de an, v-aș întreba ce vă doriți de la 2019, în plan personal și profesional. Vă rog…
În primul rând îmi doresc sănătate și putere de muncă, să pot pune în aplicare tot ceea ce mi-am propus. Apoi, dacă mă întrebați ce îmi doresc de la 2019 în plan profesional, principalul deziderat se leagă de îndeplinirea programului de guvernare, așa cum am promis celor care ne-au încredințat votul în decembrie 2016. De asemenea, îmi doresc ca România să recâștige un anumit climat al dialogului între instituții și Ministerul Culturii și Identității Naționale, sub coordonarea mea, va asigura implementarea acestui principiu pe care-l consider vital în sensul dezvoltării. În direcția cea mai concretă cu putință, îmi doresc, am mai spus asta, să promovăm producțiile culturale românești peste tot în lume, fiind conștient de faptul că aparținem unui spațiu cultural absolut special prin originalitate, valoare și diversitate. Pentru că ne apropiem de sfârșitul unui an 2018 greu, plin de tensiuni, dominat de o fracturare a societății fără precedent în istoria postdecembristă a României, le doresc tuturor celor care vă urmăresc, cititorilor dumneavoastră, Sărbători liniștite, cu o anumită conștiință a reconcilierii, a toleranței față de celălalt, a încrederii că valorile fundamentale ale acestei societăți se impun prin dialog și maturitate socială și nu prin alte mijloace. Vă doresc Crăciun fericit, cu bucuria întoarcerii la lucrurile simple, profunde și autentice și un an 2019 mai bun decât cel pe care îl încheiem în curând. La mulți ani, tuturor!
Fii primul care comentează