„Înscrisuri” – volumul de debut al absolventului Trifan Bogdan

trifan 2Debutul în volum al lui Trifan Bogdan ne permite o scurtă incursiune în viaţa Cenaclului literar „Mihai Eminescu”, acesta adunând de-a lungul timpului elevi militari ce au simţit că arta şi, mai ales, poezia sunt forme de căutare a eului şi a lumii, dedicându-şi scrisului clipele de frământare sufletească şi de zbor spre înălţimi necuprinse. A devenit o tradiţie ca, din când în când, să le culegem de pe ramurile gândurilor lor şi să le eternizăm în paginile unor mici antologii precum Freamăt de aripi, Petale de gând, Vise albastre, Lacrimi de timp sau în volume individuale precum Complotul simţurilor al elevei Coţovanu Anabella, Frânturi din oglindă al elevei Bâlc Diana şi, nu în ultimul rând, volumul de debut al absolventului Trifan Bogdan pe care l-a intitulat Înscrisuri pentru că în paginile lui şi, mai ales, dincolo de ele, găsim încercările fiinţei sale însetate de cunoaştere de a se raporta la sine, la lume şi la transcendenţă, Înscrisuri pentru că limbajul poetic „spune infinit mai mult decât spune” (G. Călinescu), Înscrisuri pentru că ciopleşte cu dalta trifan 3cuvântului în sufletul lui hieroglife şi blasfemii moderne atât de personale şi de contrastante încât uneori par greu de înţeles. Poezia lui pare să se înscrie în formula propusă de un geniu poetic, Edgar Allan Poe, care definea pe scurt poezia ca fiind „Creaţia Ritmică a Frumuseţii”. Singurul ei arbitru e Gustul.  Cu intelectul sau cu Conştiinţa nu are decât relaţii colaterale. În afară de cazuri cu totul întâmplătoare, nu are nimic comun nici cu Datoria, nici cu Adevărul, de aceea poezia lui Bogdan este specială, pentru că surprinde complexitatea propriei interiorităţi într-o manieră originală fără a se raporta la astfel de concepte, fapt pentru care a fost apreciat în mod deosebit cu diverse ocazii: Premiul II la Proiectul Interdisciplinar judeţean „Colocvii Blagiene” 2012, premiul I la faza naţională a Concursului „Ocrotiţi de Eminescu” Blaj 2013, premiul I la faza naţională a Proiectului educativ „Laudă seminţelor celor de faţă şi-n veci tuturor” desfăşurat în cadrul Festivalului Internaţional „Lucian Blaga” 2013.

trifanSe spune că „cine încearcă să nu fie sincer cu propria lui inspiraţie, nu poate fi poet” (Ion Pillat). Poeziile lui Bogdan concentrează în ele metafore ale unui pelerinaj în propria sinceritate; ele se strecoară în cele mai ascunse locuri ale lumii lui interioare şi exterioare, pentru ca, mai apoi, să se răsfrângă în afară într-o debordantă francheţe. Adâncit în meditaţii melancolice ori confesiuni pline de revoltă în care se resimt influenţe ale marilor spirite poetice pe care le-a asimilat creator, Bogdan este un cântător al esenţelor „mi-a fugit sufletul în căutarea mine-lui” dincolo de frustranta realitate, grea de atâta concreteţe şi materialitate, dincolo de expresia foarte îndrăzneaţă. (Profesor Dăncilă Teodora)

Bogdan a traversat toate genurile literare pe care le-a abordat cu uşurinţa celui care a înţeles că opera valoroasă e rezultatul unei experienţe vaste de cultură. Devorator de cultură, şi-a definit un stil personal, consolidându-şi maturitatea scriiturii. A fost pe rând, coşbucian, eminescian, bacovian şi stănescian pentru ca, mai apoi, să devină Bogdan Trifan, cel care trăieşte intens, suferă şi se manifestă exploziv, se retrage apolinic din faţa lumii şi vieţuieşte prin celălalt în propria-i creaţie. Gândirea abstractă trifan 1şi inefabilul manifestate în poezie sau în proză sunt tocmai rezultatul viziunii problematizate asupra complexităţii vieţii”

De-a lungul celor patru ani de liceu în care a fost membru al Cenaclului literar „Mihai Eminescu”, Bogdan a traversat toate treptele evoluţiei specifice unui debut: de la versificator pe marginea unor texte consacrate, la cel care şi-a construit o individualitate poetică. (Profesor Mircea Cosmina)

Acest parcurs artistic al lumii – poezie sau al poeziei – lume se reflectă în viziunea lui Bogdan, astfel:

„Mă întorc către Babelul sufletului meu,

Să pot să văd şi eu în el

Rostul meu şi-al mâinii care scrie.

Îl caut cu lacrimi de răsărit,

peste mormântul zilei ce-a fost azi,

aştept mormântul de mâine, poate am să-l cunosc.

 

Ştiu….Poetul e nebun, el vede nota muzicală,

Lume Rai, pronunţă Iad şi înţelege

Pământ.

Dar, Doamne, tu n-ai voie să fi poet,

căci tu n-ai voie să mori!

Noi suntem omizi şi vom deveni

fluturi fără aripi

căci oamenii

nu pot zbura decât ţinându-se de mână.

Ne căutăm drumul, ne căutăm viaţa,

uitând să scoatem din buzunar.

Aripile”.

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 19063 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*