În urma noastră. De Ioan Lăncrănjan

Mi-e dor de tine, tată, pe când se-aude iarba

Pe umeri cum ridică pământul tot mai greu.

S-au măcinat pe casă olanele şi ţigla

Şi-n dosul şurii plugul i-o piesă de muzeu.

 

Pe când eram acasă ne trimeteai la şcoli,

Ne tot spuneai de strunguri şi piese laminate

Şi am plecat, tătucă, în marele oraş

Lăsând îmbolnăvite în urma noastră sate.

 

Şi ne-am făcut tot felul de muncitori şi şefi

Batalion de mape şi pixuri de ocazii

În timp ce pe la sate cresteau ciulini pe câmp

Şi de singurătate fugeau în lume brazii,

 

În timp ce abatoare ghilotinau mereu,

Istoria, pesemne ascunsă-n câte-un cal

Şi-acum simţim prin vise, simţim în braţul gol

Cum greu ni se prelinge un sânge animal.

 

Mi-e dor de tine tată şi de un liber cal

Mi-e dor de prispa casei, mi-e dor de sănătate!

Se pare că e viaţă pe-aici pe la oraş, dar nicăieri nu este viaţă ca la sate!

 

La sate nu-s spitale şi nu sunt boli de rând

Nici farmacii cu leacuri pentru închipuire.

Tăranii îşi au leacul în coasă şi în plug

Şi-n cănile cu lapte uitat de smântânire.

 

Cât timp e sănătate în brazda de sub plug

E sănătos ţăranul şi muncitorii iară,

Dar daţi-le de veste că pot intra în brazdă

Cu anotimpu-n spate şi somnu-n calendar.

 

Mi-e dor de tine, tată, mi-e dor de satul meu

Tu, cheamă-mă acasă, să mai respir viaţă.

Şi pentru că e timpul de-nsămânţat acum,

Să-nsămânţăm puterea de-a fi în dimineaţă.

 

 

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 21997 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*