In memoriam Nicolae Ota. Omul, societatea şi manipularea

Motto: Omul seamănă mai mult cu epoca sa decât cu tatăl său.(aforism indian)

Omul se naşte, creşte, se educă şi devine personalitate în cadrul societăţii.

„Omul e legat de societate întocmai ca o ramură de copacul ei”. Afirmaţia îi aparţine lui Marcus Aurelius şi se constituie într-un adevăr cu valoare de axiomă. Dacă vrei să trăieşti autentic şi nu doar să vegetezi, nu te poţi izola sau separa de societate, de membrii săi şi de instituţiile sale. În fond, noi – vorba lui Miron Costin – suntem „sub cârma vremii”, prezentul ne copleşeşte.

După Revoluţie, treptat, ne-am dat seama că pe scena şi pe scara socială evoluţia vieţii este anevoioasă, că lumea nu este netedă, ci mai degrabă colţuroasă, cu suişuri şi coborâşuri, că linia vieţii nu este continuă ci, dimpotrivă, merge în zig-zag, că fără voia ta ajungi să te confrunţi cu tot felul de condiţii şi situaţii dificile şi să te conformezi lor: „à la guerre comme à la guerre”, cum spun francezii, că relaţiile interumane s-au deteriorat sub imperiul egoismului exacerbat şi al individualismului excesiv nebănuit la români. La alte popoare astfel de însuşiri sunt reflectate în plan spiritual şi, evident, practic. Englezii spun „cămaşa este mai aproape decât haina”, iar germanii „cu cât e mai înalt gardul, cu atât e mai bun vecinul”. La români nu prea cunosc existenţa unor asemenea cugetări şi nici n-am bănuit că într-un timp atât de scurt egoismul rapace va duce la implementarea cugetării lui Plaut „homo homini lupus”.

Nici în plan politic situaţia nu este mai bună. O personalitate virtuoasă este o „rara avis”. Dimpotrivă, impresia generală este că cei care ajung la putere se grăbesc să se îmbogăţească, recurgând la tot felul de mijloace, unele detestabile. Impresionantă propunerea lui Neagu Djuvara: „Să se creeze un jurământ al învăţătorilor care să-i reînveţe pe copii că furtul este o crimă şi că face parte dintre cele zece porunci fundamentale”, că este cel mai mare păcat. „În momentul de faţă – afirmă renumitul politician liberal şi istoric – majoritatea celor care au puţină putere fură”. Mulţi au acumulat într-un timp scurt averi colosale, averi care în societatea americană – cea mai renumită în acumularea averii pornind de la zero – se realizează în foarte mulţi ani. Este regretabil că televiziunea promovează astfel de modele de parveniţi fără niciun fel de rezerve. „Sunt mulţi care ajunşi la un vârf de munte au ameţeli şi cad; iertaţi-i pe parveniţi”, îndemna poetul Octavian Goga.

Conceptul de manipulare este nou. Nu-l întâlnim înainte de Revoluţie. Dicţionarele nu-l înregistrează şi, ca atare, nici nu-l explică. În prezent însă este folosit frecvent şi mai ales acţiunea de manipulare este omniprezentă în mass-media. Manualele şcolare, inclusiv cele umaniste, de psihologie şi de educaţie civică, îl ignoră, cu excepţia manualului de logică şi argumentare de clasa a IX-a (2004). Aici întâlnim explicaţii referitoare la manipulare: „intenţia de inducere în eroare a interlocutorului, fără ca acesta să descopere înşelătoria”. Se utilizează în acest sens „jumătăţi de adevăruri”, zvonuri, omisiuni, fotografii, imagini succesive şi numeroase, statistici, informaţii transmise la ore de vârf, de maximă audienţă, titluri incendiare pentru evenimente neînsemnate sau titluri banale pentru fapte grave.

De departe, cel mai prezent în emisiunile de la televiziuni apare Gigi Becali, pentru mine un personaj insignifiant în societatea românească, un parvenit controversat a cărui cădere o anticipez. Este incredibil cât de mulţi pupincurişti pot exista în redacţiile emisiunilor sportive de la aproape toate televiziunile cărora le sugerez să-şi intituleze emisiunea „Becaliada”.

Exemple de manipulare crasă, adică de prostire, de abatere a atenţiei de la adevăratele probleme de viaţă ale oamenilor sunt nenumăratele ore de emisiuni dedicate fenomenului „Elodia”, familiei Columbeanu, febrei aviare, teroriştilor din decembrie 1989, loviturii aplicate copilului de către preşedinte în campania electorală din 2004 (Realitatea Tv a reluat imaginea de peste 1500 de ori) etc.

De o frecvenţă incredibilă pe ecranele posturilor de televiziune: Realitatea TV, Antena 3, OTV, B1, 10 TV, se bucură Mugur Ciuvică, Mădălin Voicu, Bogdan Chirieac, Silviu Prigoană, flancaţi de două apariţii feminine, Monica Tatoiu şi Andreea Pora. Cu toţii îşi etalează competenţele universale, încercând să ne convingă că se ştiu şi la politică, şi la educaţie, şi la economie, şi la medicină ş.a.m.d.

Personal, şi nu cred că sunt singur, am un gust amar când văd ce producţii ni se propun, mă simt înjosit, lovit în demnitate, mă gândesc că autenticitatea şi adevărul se află în vacanţă şi butonez pe alte canale, respectiv pe cele ce aparţin de Discovery, National Geographic, Animal Planet etc.

Prof. Nicolae Ota, 2011

 

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 17103 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*