Sau poate doar eu cred asta. Poate că am un prieten imaginar, care stă cu mine atunci când sunt singur și îmi ține de urât atunci cand mă retrag în peștera mea, în „golul” meu interior și tăcut. Să-i spun constiință? Câteodată, îmi spune că totul va fi bine, jucăm jocul de-a semaforul…dacă apare galbenul până când trecem prin dreptul lui, atunci se va întâmpla una, dacă nu apare, se va întâmpla alta. Chestii copilărești…Nici nu știu cum să îi spun. Câteodată, nu-i deloc cuminte, îmi spune lucruri rele, urâte, dezgustătoare, pe care nu vreau să le aud. Îmi vorbește de tristețe, îmi vorbește de întuneric, deci chiar întrece orice limită. Și atunci îmi imaginez că îl arunc afară de pe naveta mea spațială (ca în „Alien”), închid ușa și mă uit la chipul lui diform, care se depărtează și dispare în întuneric. Câteodată, cântă în mintea mea până în cele mai mici detalii, îmi aduce în minte melodii pe care nu le mai auzisem, de ani de zile. Și îmi aduce aminte, astfel, de lucruri plăcute sau mai puțin plăcute, fără să spună nici o vorbă. Doar cântec, melodie, pian, vioară, chitară, sunet pur pe care nici cele mai tari căști nu l-ar putea introduce în creierul meu. Cine o fi, cine o fi? Aud din ce în ce mai des: „Lasă-l pe Dumnezeu să îți vorbească”. Oare o fi Dumnezeu? Vreau să cred asta, e plăcut de multe ori, m-aș bucura să fie El. Dar atunci, cine e celălalt? Să fie cel mai mare dușman al Său? Poate că este. Pentru că, uneori, revine și mă amenință cu vești proaste, dar mereu ori îl arunc de pe naveta mea ori pun peste el un cub de sticlă neagră pe care îl fac mic și îl arunc în infinit. Cum face de se întoarce iarăși? Partea cea buna e că niciodată nu m-a învins până acum în luptele mari. Poate că mi-am luat-o în luptele mai mici, dar în bătăliile mari i-am dat-o, lejer. Însă vestea buna e că vocea frumoasă se intoarce, din ce în ce mai des. Și îmi spune ce trebuie să fac, să aleg ce e bine, să ajut, să ascult, să greșesc mai puțin, să înțeleg și să iubesc mai mult, să tolerez, să fac cu drag ceea ce fac, să fiu mulțumit de ceea ce am, să nu îmi doresc lucruri, ci doar trăiri, să mă bucur de lucruri simple, să am răbdare, să nu mai vreau să am și eu. Sunt bine, stai liniștită, Voce! Continuă ceea ce faci cu mine, o faci bine. Mulțumesc!
Acest articol v-a fost oferit de Aristocrat Boutique
www.aristocratboutique.ro
facebook: AristocratBoutique Alba Iulia
Fii primul care comentează