Iisus îl ținea în brațe pe Poet. Un text semnat de Gheorghe Micle

Îmi plimbam gândurile prin sat și am ajuns lângă bisericuța monument, în fața căreia m-am oprit și mi-am făcut o cruce, amintindu-mi că i-am rămas dator cu o sesiune de fotografie, pe care i-o promisesem cu un cincinal în urmă, pentru care am și cumpărat un card, rămas undeva printre cărți. Lăcașul rugăciunii și moralei creștinești a fost protejat în istorie de către românii din localitate, în fața urgiei și furiei sălbatice, ca atâtea alte biserici strămoșești, între care și aceea din Copalnic, construite de harnicii truditori geto-daci, prin dislocare și punere la adăpost, apoi reclădire în rânduială. În minte mi-a revenit povestea spusă de părintele Daniel-Sebastian, extrasă din studiul documentelor de arhivă ale parohiei Creaca, din care rezultă că, în timpul unei molime care bântuia în regiune, preotul a sigilat bisericuța cu ceară și rugăciuni, apoi „…nice s-a betejit nime, nice a murit oarecine…”. Am auzit un oftat din direcția bisericii și sunt convins că era Iisus, dezamăgit că anul acesta nu s-a ținut slujbă de hram la sărbătoarea Sfinților Mihail și Gavril, din cauza măsurilor de tip închisoare impuse din întunericul minților omenești.M-am îndreptat spre Copăcel și am intrat în relație de fraternitate cu natura, căutând modele de inspirație și admirând tablourile, lipite una de alta, ale expoziției „Toamna 2020”, purtându-mi pașii către coama dealului prin Dumbrăvița sclipind în luciul coborâtor al Soarelui ciupit de frunze.

Ajuns pe culme, am văzut o cruce pe care era crucificat un om, iar ochii mi-au înregistrat corpul răstignitului îmbrăcat în cămașă albă, cu papion. Deodată, am deslușit chipul lui Eminescu, palid, cu aură de sfânt și sângele curgându-i șiroaie din mâini și picioare, capul căzut pe umărul drept și fruntea zdrobită. Pe lângă cruce se zbenguiau figuri hidoase rânjind și grohăind neînțelese cuvinte. Am închis ochii și mi-am umplut plămânii cu aer, pregătindu-mă să strig, dar când i-am deschis, crucea era goală, iar deasupra ei Iisus îl ținea în brațe pe Poet, înălțându-l la cer. Sub cruce rămăsese doar Veronica plângând încet, iar  părul, încă blond, îi cădea în valuri ondulate sub forma hărții Daciei.

Tabără/ 24.11.2020                                           Gheorghe Micle
Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 23587 Articles
Contact: office@proalba.ro | 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*