Expozitie inedita la Arhivele din Alba. Vezi fotografii ale documentelor expuse

Expoziţia  „Aspecte privind activitatea breslelor saşilor din Transilvania (secolele XV-XIX)” a fost vernisata, miercuri, cu ocazia Zilei Arhivelor Naţionale.  Organizatorul evenimentului a fost Serviciul Judeţean Alba, în parteneriat cu  Consiliul Judeţean Alba, Medieval Art Production Bucureşti, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, Muzeul Municipal Mediaş, Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş şi Asociaţia Arhiviştilor „Ioan Pleşa” Alba Iulia. Expozitia va putea fi vizitata pana in data de 31 ianuarie iar cei interesati vor putea vedea  copii ale documentelor care privesc înfiinţarea şi funcţionarea breslelor, precum şi lăzi de zestre, steaguri sau sigilii de breaslă.

Despre bresle

Organizarea meşteşugarilor în bresle a avut o serie de particularităţi în spaţiul românesc. Dezvoltarea acestui mod de organizare a avut o traiectorie oarecum diferită faţă de cea occidentală datorată în primul rând unei întârzieri economice a Transilvaniei comparativ cu restul Europei. După înfrângerea maghiarilor la Mohacs în anul 1526 de către Imperiul Otoman şi transformarea Ungariei în paşalâc turcesc, Transilvania a ieşit de sub influenţa coroanei maghiare devenind principat autonom sub suzeranitate otomană, iar rolul breslelor transilvănene spre deosebire de cele din Apus, a crescut. În secolul al XVI-lea, ca urmare a dezvoltării circulaţiei monetare, a acumulării capitalului, breslele apusene îşi pierduseră în mare măsură, rolul economic şi social. Odată cu începutul erei industriale, cu apariţia primelor fabrici, breasla îşi redimensionează rolul, dispare, ori este substituită de reuniuni ale meseriaşilor, ori de alte organizaţii similare. În Transilvania, rolul şi numărul breslelor a continuat să crească, domnia le confirma privilegiile similare cu cele ale nobilimii, ori chiar le sporeşte. De-a lungul istoriei Transilvaniei, voievozii, principii ori regii Ungariei au ocrotit breslele, le-au acordat scutiri făcând din ele importante forţe economice şi chiar politice. Pe parcursul secolului al XVI-lea când puterea centrală este slabă statutele breslelor arată că în organizarea şi funcţionarea acestora nu intervenea voievodul. Odată cu întărirea autorităţii centrale va creşte şi amestecul acesteia, mai ales în secolul al XVIII-lea.

Breslele au reprezentat asociaţii de meşteşugari cu un statut bine definit, care reglementa relaţiile de producţie, comerciale, sociale şi politice ale membrilor lor. În cadrul unei bresle aveau acces meşteşugari din acelaşi domeniu de activitate, exclusiv saşi. Conducătorii breslelor aveau atribuţii profesionale, de verificare a respectării tehnologiilor de lucru, a calităţii produselor, a comercializării lor, dar şi atribuţii civice, controlând respectarea normelor de comportare în societate, de punctualitate şi corectitudine. Breslele aveau un statut clar, care stabilea toate relaţiile de producţie şi sociale, atât în interiorul breslei, cât şi relaţiile cu restul cetăţenilor. Fiecare meşter putea să aibă un singur atelier şi să exercite o singură meserie. Primele statute ale breslelor au fost redactate în secolul XV în latineşte pentru ca ulterior acestea să fie scrise în limbile germană, maghiară ori română. Statutul breslei avea şi o componentă religioasă. Breasla avea propriul ei altar, pe care era datoare să-l alimenteze cu lumânări şi obiecte decorative. Membrii breslei erau obligaţi să participe la ceremoniile religioase îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, având un loc bine stabilit în biserică, iar la procesiuni trebuiau să poarte steagul breslei, pe care era cusută stema ei. Fiecare breaslă avea un patron spiritual, un sfânt, care era respectat şi sărbătorit în mod regulat. Membrii breslei aveau şi îndatoriri militare. În timp de război, constituiau unităţi militare distincte, iar în timp de pace se antrenau. Breasla avea un turn propriu, pe care trebuiau să-l întreţină, să-l repare şi să-l aprovizioneze cu materiale de război. Membrii ei erau datori să apere o porţiune de zid din aproprierea turnului şi să facă serviciul de strajă. Faţă de oraş, breasla trebuia să plătească o taxă anuală, stabilită după mărimea şi veniturile ei. După instaurarea dominaţiei austriece, Maria Tereza (1741-1780) impune acceptarea în rândul meşteşugarilor din Transilvania şi a meseriaşilor străini, originari din Germania sau Austria. După anul 1800, breslele devin mai permisive şi treptat dispare caracterul de castă etnică închisă.

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 18833 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*