Egoism

­­Cerc vicios, stare din care nu poți să ieși decât dacă cineva te scoate de guler și îți dă două palme, ca să te răcorești. Este caracteristic copiilor, adulților-foști copii singuri la părinți, cei care au un frate sau mai mulți, persoanelor înalte dar și celor de înălțime mai mică. În concluzie, toți avem, alături de noi, și la bine și la rău, un egoist care iese la suprafață când vrem noi. Numai că la unii egoistul este mai înalt și mai gras decât ei. E ca o armă ilegală pe care o folosim în relația cu ceilalți dar și cu noi înșine. Problema apare atunci când, folosind-o excesiv, vei sfârși rănindu-te. Și atunci încep problemele: depresie, stări de rău, neîncredere în ceilalți și în tine însuți, deformarea realității (vezi dușmani în loc de prieteni), negarea realității, nerecunoașterea greșelilor. Practic, fără să îți dai seama, te împuști și pe tine atunci când tragi în ceilalți.

Cum faci să scapi de asta?

E foarte simplu. Poate nu mă crezi, dar e foarte simplu și nu te costă nimic. Trebuie doar să suni la numărul de telefon de la sfârșitul articolului (glumeam)

Prin ascultare. Atunci când cineva îți spune că ești egoist, ridică sprânceana și nu mai comenta. Taci și rumegă bine.

Prin recunoașterea greșelii și judecarea propriei persoane. “Am greșit, așa este, data viitoare încercăm să facem mai bine”. E inutil să o tot lungești cu argumente inutile și interminabile până ți se încâlcește mintea și ție și “reclamantului”. Nu o să ajungeți la nici o soluție.

Prin meditație. Gândește-te când îți trebuie ceva. Cum te comporți? Ce ai face pentru asta? Te ard tălpile și ai face orice să ai lucrul ăla, să dovedești lucrul ăla, chiar dacă te minți pe tine însuți și pe ceilalți? Pentru că, dacă ai ajuns în punctul ăla în care te minți pe tine însuți și realitatea ta egoistă este unică și nimic și nimeni nu mai contează și nu mai are dreptate decât TU, atunci e bai. E de rău și singur e greu să ieși din asta. Nici doctorul nici popa nu te vor vindeca de “boală”. Pentru că suferi, și suferința ta o împrăștii cu egoism peste tot. Suferința, ăsta este darul unui egoist pentru cei din jur. Trebuie să meditezi, să începi să te vezi pe tine așa cum ești și să recunoști că ești egoist.

Prin acte mărunte, de renunțare la sine. Fă ceva pentru ceilalți, dezinteresat, nu aștepta nici măcar un “mulțumesc” și nu te mâhni dacă nu îl primești. Pe zi ce trece, vei fi din ce în ce mai capabil să faci ceva pentru ceilalți, să asculți pe cei de lângă tine, să dai dreptate, să recunoști greșeala ta și chiar și pe a celuilalt. Să judeci limpede.

Problema este să îl conștientizezi pe Domnul Egoist din tine și să îl potolești atunci când vrea să iasă pentru a-și cere drepturile. Depinde de tine să recunoști că ești egoist și să încerci să scapi pe cât se poate de obiceiul ăsta. De tot nu se poate și nici nu e indicat. Am spus deja că egoismul este o armă, un aliat. Așa încât, data viitoare, „rumegăm” despre „doza de egoism”.

Aceste gânduri v-au fost oferite de Andrei Dineț și Aristocrat Boutique www.aristocratboutique.ro

facebook: Aristocrat Boutique Alba Iulia

 

 

 

 

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 14371 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*