„Drumul spre lumină”, de Aurel Rică Roman, boierul de la Blaj. Pseudocronică literară

Sintagma „timpul trece repede” mă determină să recunosc sincer că pe boierul Rică de la Blaj l-am cunoscut cu puţin timp în urmă, în secolul trecut, când drumurile ni s-au intersectat şi punctul acela de intersecţie s-a transformat într-un munte de prietenie Mai de voie, mai de nevoie, puneam umărul împreuna la „realizarea cincinalului în patru ani şi jumătate”, iar când ne enervau atât realizarile cât şi nerealizările (şi asta se întampla de două-trei ori pe săptămână care atunci avea şase zile lucrătoare), părăseam birourile fabricii de lapte din Alba Iulia şi ne opream în Lumea Noua -tiganime- la crâşma „trei-placaje” unde cu obstinaţie eu refuzam de fiecare dată să beau vinul din pahar, pe motiv de igienă a zonei. O faceam direct din sticlă şi boierul Rică mă aborda cu voce cald-baritonală;

-„e rece şi sec don’ Fântână?!… e rece?”
-„e rece boierule, e rece, dar puţin!”
-„cu grijă don’Fântană, cu grijă, că iar te euforizezi şi începi să-mi spui poezii”.

Boierului meu Rică îi plăcea cum scriam şi recitam. Era de timpuriu dedulcit la literatură şi muzică bună, vinuri alese şi femei de calitate. „Fugea” în Bucureşti la concerte simfonice, făcea „naveta” la Cluj pentru spectacole de operă sau operetă. În tinereţe a cântat o perioadă pe scena unui ansamblu artistic din Capitală. Păcat că a renunţat! Sau poate mai bine, ca altfel nu-l mai întâlneam şi astăzi nu aveam un prieten cult, împătimit de frumos şi cu inima mai mare decât o nava de pescuit în care au încăput amici şi inamici, amărăciuni şi deşertăciuni, iluzii şi deziluzii şi câteva femei care purtau pe umeri invizibile ghirlande din maci aprinşi şi margarete înrourate . Pe atunci (ca şi acum) visam şi eu şi Rică. Era „epoca de aur” şi visele erau printre puţinele chestii neştiute de „arhitectul înţelept, clarvăzător” şi acoliţii săi. Visam orice, dar nu că o să scriem la ziar. Mai târziu, după întamplarea numită revoluţie, am „comis-o”!… Am scris şi scriem! Rică mai mult, eu de la o vreme mai puţin, el mai bine şi eu poate la fel de bine. Eu m-am cam „scarbici de-aşa service” -să mă lupt cu morile de vânt. El continuă să lupte şi să scrie. Cu pixul ascuţit şi mintea ageră se implică adânc în social ca orice ziarist care se respecta. Are admiratori şi detractori. Este invidiat şi elogiat, este hulit si iubit. Are mulţi prieteni dar şi duşmani, că altfel nu ar fi ziarist. Asta e Rică, -boierul de la Blaj! Un ziarist căptuşit pe interior şi exterior cu multă onorabilitate, căptuşeală ce lipseşte astăzi multor, „lighioane, ziariştii lu’ peşte prăjit>”, care nu ştiu unde-i nordul şi care-i sudul… Boierule eşti şarmant, spumant şi elegant cu cei din preajma. Provoacă-mi bucuria şi lor surpriza cu proza ta într-un interminabil ROMAN.

P.S. Cititorule care eşti şi ai avut răbdarea să citeşti ce am scris mai sus, poate mă întrebi de ce ii zic „Rică -boierul de la Blaj”?!…
Pentru că aşa este născut! Să fie boier! Singurul boier pe care-l cunosc fără pământuri, domenii, fabrici, uzine, limuzine şi conturi în bănci…

Nicu Murgășanuaracer.mobiместонахождение телефона по номеру

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 21741 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*