Vă scriu pentru că vreau sa îmi cer scuze… De când am plecat de la şedinţă mă tot gândesc la discuţia noastră, la atitudinea dumneavoastră, în încercarea de a înţelege ce anume determină un dascăl tânăr să fie atât de rigid şi pe alocuri despotic. Probabil că sunteţi depăşită de situaţie iar eu nu am fost mai inţeleaptă, am acţionat exact ca dumneavoastră atunci când v-am acuzat. Drept care îmi cer scuze.
Mama mea e dascăl şi eu însămi am predat, e drept, într-o şcoală creativă şi liberă care din păcate s-a desfiinţat. Îmi place să cred că am fost un dascal iubit. Veţi spune că nu e nevoie să fiţi iubită ca să fiţi un dascăl bun, dar eu am să vă contrazic. Cei mai buni profesori sunt cei care şi-au cîştigat iubirea şi respectul elevilor lor. Autoritatea pe inima goală, pedeapsa, ameninţările cu scăzutul notei la purtare de şase ori pe zi nu dau rezultate, iar asta o simţiţi pe propria piele.
Cînd v-am spus să încercaţi să vă apropiaţi de amărîţii ăştia de copii v-am cerut prea mult. Sunteţi prea prinsă în mecanism, în sistem, nu vedeţi dincolo de ochelarii de cal pe care vi-i pune sistemul în care actionaţi şi pe care îl serviţi.
Mi-ar fi plăcut să ştiti că sunteţi un om norocos să lucraţi cu copiii. Sunt frumoşi şi buni şi fiecare din ei are ceva minunat. Nu se împart, aşa cum faceţi, în copii buni şi copii slabi. Menirea dumnevoastră ar trebui să fie să vedeţi ce are fiecare din ei excepţional şi să creşteţi acel ceva. Cu dragoste, pasiune şi grijă. Nu să îi admonestaţi tot timpul, să îi criticaţi, să încercaţi să îi faceţi supuşi. Priveam interzisă cum îi categoriseaţi, etichetaţi, cum ironizaţi, cu cîtă autosuficienţă şi superioritate vorbeaţi… Eleva X e bună că are zece pe linie, elevii Y şi Z deranjează la ore şi dumneavoastră nu sunteţi plătită şi nu aveţi timp să vorbiţi cu fiecare dintre ei. Cu cîtă satisfacţie aţi citit notele proaste din catalog, ca să ne daţi şi să îmi daţi peste nas. Cît de ofensată v-aţi arătat cînd v-am spus că e ilegal şi nedrept să scoateţi copiii din clasă pe hol, pentru că nu vă înţelegeţi cu ei la ora de dirigenţie. Şi că e nepedagogic şi psihologic greşit pe unii copii, cei buni, pe care îi aveţi la suflet, să îi strigaţi pe numele mic, iar pe ceilalţi pe numele de familie. Cum credeţi că se simt în sufletele lor mici, pe care oricum le mutilează sistemul, cînd simt că sunt dispreţuiţi, în vreme ce ceilalţi sunt alintaţi? Elevul X, despre care nu aţi contenit să îi spuneţi mamei ce rău e, că vorbeşte singur pe fond nervos, ca să vă facă în ciudă, deranjează orele şi e indisciplinat, ce credeţi că are nevoie ca să evolueze, pedepse, ton autoritar şi plin de silă şi ură, sau să i se spună că e un copil bun, că aveţi încredere că poate să fie şi cuminte la ore?
Copiii ăştia sunt adolescenţi, doamna dirigintă. Trec prin cea mai complicată perioadă din viaţa lor. Acum se definesc ca oameni, acum caută validări. Cel mai adesea, la cei de seama lor, pentru că la cei mari nu găsesc decît ziduri. Ca cel pe care l-aţi construit dumneavoastră. Au nevoie de iubire şi înţelgere, de empatie şi condescendenţă. De cineva să îi asculte şi să îi întrebe ei ce părere au despre. Căci şi ei au păreri, unele extrem de pertinente şi proaspete. Cineva care să vadă frumosul din ei. Care să creadă în ei şi să îi încurajeze. Cînd v-am sugerat să încercaţi prin joc să îi faceţi să înţeleagă şi să se conformeze, mi-aţi spus că dumneavoastră nu vă autoeducaţi la vîrsta asta ca să îi înţelegeţi pe ei, că ei sunt elevi şi trebuie să asculte. V-am spus că vă compătimesc, dar că înţeleg autosuficienţa asta, e atributul întregului sistem din care faceţi parte. Eu, pe de altă parte, cred cu tărie că trebuie să ne autoeducăm toată viaţa. Şi că e vina noastră, ca adulţi, dacă nu reuşim să ne facem înţeleşi, ascultaţi, dacă nu reuşim să sădim corect în copiii şi elevii noştri respectul, dragostea de şcoală şi altele asemenea.
Sunt foarte tristă, doamnă dirigintă şi aş vrea să am soluţii la îndemînă pentru copilul meu. Să îl scot din mediul ăsta care îi striveşte sufletul, creativitatea şi personalitatea, dar nu am unde să îl duc. E ca o plagă care s-a întins peste tot. Sunt tristă pentru că mi-am mutat copilul, după îndelungate discuţii, la şcoala asta, convinsă fiind că e mai bună şi îl va ajuta să evolueze. Acum, simt că am devenit mama care a venit şi creează probleme şcolii, că nu îţi ţine gura şi se conformează, ca restul lumii. Iar copilul meu are de suferit de pe urma nevoii mele de dreptate. Dar nici nu pot tăcea când văd copiii ăştia striviţi de şenila unui sistem uniformizant, strîmb, mutilant. Pentru că eu îmi iubesc copilul şi echilibrul lui psihic în perioada asta a vieţii lui e mai important pentru mine decît orice medie de 10.
Iar dumneavoastră îmi cer, iar, scuze. M-am supărat degeaba, e ca şi cum m-aş supăra pe creion că e creion şi nu stilou cu peniţă de aur.
Petronela Rotar
Pacat ca nu iau atitudine parintii, toti parintii, ci se fac mici, mici ca sa nu o supere pe cumatra educatoare, invatatoare, profesoare, etc, fara sa-si dea seama ca cu o asemenea atitudine nu au absolut nimic de castigat…
Pt cei care isi permit cat de cat, ar fi indicat sa va duceti copiii la gradinite si scoli private. Cel putin acolo copiii sunt tratati corespunzator. Nu-si bate joc de ei vreo/ vreun isteric(a) incompetent(a)cu statut de cadru didactic.
bine ca sunteti voi destepte…. sau frustrate?
Nu sunt de acord cu gradinitele/scolile private. De ce sa platesti mai mult ca sa-ti fie tratat copilul cum trebuie? E ca si cum i-as plati SUPLIMENTAR pe cei care de altfel trebuie sa-si faca treaba corect si care au datoria morala sa trateze la fel de omenos fiecare copil in parte. Nu toata lumea isi permite luxul sistemului „privat” si nu mi se pare corect aceasta diferentiere, doar pentru ca acolo e mai bine si copii sunt tratati „cum trebuie”. Fiecare trebuie sa isi faca treaba la locul de munca. Meseria de educator/invatator/profesor presupune mult mai mult decat tinutul unor ore. Cine nu crede ca face fata, nu are nervi sau pur si simplu nu i se potriveste meseria asta, nu are ce cauta in acest sistem. E drept ca banii nu ii stimuleaza in mod neaparat nici pe dansii, insa pana la urma e la fel ca si in orice alt loc de munca.
necunoscand situatia si citind doar comentariul dv, as spune ca aveti dreptate. si eu condamn persecutia si consider ca motivatia prin placere trebuie sa fie in pondere de 95% in scoala. dar accept si un 5% repercursiuni.
am speranta ca (virgula)copilul dv nu este un copil problema cu devieri de comportament si atunci accept sa va dau dreptate. am inteles totusi ca diriginta este tanara (probabil lipsa de experienta o inlocuieste cu „acreala”)
pe de alta parte, consider ca este nevoie si de un astfel de profesor in formarea unui copil. daca toti profi ar fi buni si dragalasi, copiii probabil nu ar sti sa-i aprecieze. este drept ca acreala nu ar fi indicat sa fie tocmai dirigintele, dar nici cate o acreala la 10 profesori nu le face rau. incercati sa va invatati copilul ca acestea sunt reguluile joculu, sa-si insuseasca aceste regului si sa joace si sa castige dupa reguluile dirigintei. abea apoi, dupa ce a castigat la jocul ei, sa vine el cu alte regului de joc.
repercusiuni*
In invatamant au intrat multe, foarte multe persoane care nu au reusit alceva in viata. Adica muncesc de sila-de-mila. Si apreciaza copilul dupa propriile valori.
Sunt putini cei care isi fac meseria cu dedicatie si numai aceia reusesc sa fie dascali cu adevarat. Din pacate pentru copiii nostri si implicit pentru viitorul nostru ca natiune.
corectie: „altceva”
Frumos scris.. ne pricepem f bine la scrisuri si inscrisuri….
Totusi, scumpa mamica, ce ai face pentru ati rezolva aceasta nemultumire?.. ca nu ai scris aici nimic referitor la aceasta.. Ai scris doar ca ai o nemultumire.. dar cum ii vezi rezolvarea?..
Stii ce inseamna sa parcurgi in mod obligatoriu un curriculum?.. Ca toti sa iasa cu aceleasi cunostinte generale dintr-un sistem?Stii ce inseamna ca toti parintii doresc medii maxime la toate?(de !!.. fiecare are cel mai destept si creativ copil.. ACASA LA EL!! )Si nu ii intereseaza cu ce ramane copilul in cap?..
Imi pare tare rau sa vad o societate care da vina pe profesori(si implicit si elevii ii judeca..le micsoreaza prestanta si autoritatea.. internetul este deschis si lor)cand ea insesi este bolnava dupa nonvalori..cand acasa si in masina ascultam numai kitshuri impreuna cu parintii –venim la scoala si ni se pare aiurea daca ne invata de bine–..
Trista situatia.. creatia si creativitatea nu se face in scoala romaneasca de masa.. doar la vocational.Iar pe de alta parte, un prof diriginte nu are timpul fizic efectiv sa asculte toate cele care le zice un copil din clasa..Iarasi trist…
Solutia, rezolvarea ?.. care ar fi ? Scumpica mamicutza???…
Schimbarea sistemului prin depolitizarea tuturor structurilor.. schimbarea planului cadru.. a disciplinelor de examen… si atunci vom avea ceea ce pomeniti in <>..
PANA ATUNCI!!.. mai e lunga cale…
TOATE CELE BUNE
un diriginte oarecare din sistemul mult blamat
a-ti rezolva*
ea insasi*
kitschuri*
Felicitari, domnule diriginte!!(dumitru69)Sunteti un om direct! Cat despre „mama afectata”, as fi icercat sa o inteleg, daca toata aceasta „compunere” , o facea in cadrul sedintei cu parintii, isi expunea deschis problema . Ce ati postat …. „Copilul invata mai mult DIN CEEA CE ESTI decat din ceea ce-l inveti!” (propriul exemplu) ..W.E.B. Du Bois) Deja, i-ati oferit unul, mititelului..!!!
Sunt de acord cu domnul dumitru69!Educa.ti tu, copilul, ca si parinte si apoi da vina pe dascal!!!La scoala copilul sta 4-6 ore, restul din 24…ar tebui sa raspundeti dumneavoastra ca si parinti!De cand i-ati adus pe lume v.ati asumat toate responsabilitatile???Daca.i trimiteti la scoala, considerati ca aceasta, cu toti dascalii ei, e raspunzatoare pentru restul educatiei in totalitate???
Astfel de dascali calificati si cu nervii la pamant vom tot intalni. Eu nu imi fac griji in privinta lor, si imi voi educa copilul sa faca abstractie de iesirile lor si sa treaca mai departe, sa extraga ce-i mai bun din scoala chiar si atunci cand un nemernic din asta de dacal ii face pe toti la gramada nesimtiti.
Noi am avut deja parte de astfel de personaje, inclusiv la gradinita, acolo unde copiii sunt in culmea inocentei. In rest ce sa zic, subscriu la tot ce ai relatat, cu ai dreptate!
Da, adeseori dascalii astia ajung „cu nervii la pamant” – a ajuns sa intre in fisa postului ! Dvs, parintii, adeseori nu puteti sa va stapaniti cele 2 progenituri – cum sa reziste un dascal unei intregi clase de 28-30-32 elevi (am vazut si clase de 36). La actul invataraii participa 2 parti : profesorul SI ELEVUL ! Daca profesorul trebuie sa fie calm, surazator, foarte bine pregatit, (prin examene grele), dedicat pana la uitarea de sine si elevul trebuie „sa poata”, sa vrea, sa fie atent, sa fie muncitor, sa fie frumos si bine educat de acasa (vei cei 7 ani!). Cand elevul nu indeplineste aceste criterii, apare „parintele revoltat” !.
Tare as dori sa o vad pe mamicuta noastra in situatiaurmatoare: Profesorul preda notiuni noi, jumatate din clasa e atenta, cealalta are alte preocupari cum ar fi- roade pixul si scuipa plasticul,spune tare ca nu-i mai merge pixul si mazgaleste nervos, altul il inteapa pe colegul , altul se uita pe geam si zice ca n-a inteles nimic, altul sufla cu ghemotoace de hartie,altul rade tare din diverse motive, etc….
Ce sa faca profesorul? sa faca liniste, ordine si sa piarda timp sau sa continue in timp ce rumoarea in clasa este mare si nici ceilalti nu mai inteleg? Astfel profesorul devine acru si cand il prinde pe parinte ii explica ce face odrasla lui in timpul orei. Degeaba il ameninti cu nota scazuta la purtare, ca nu-l cearta nimeni pentru faptul ca a fost obraznic la scoala. Tot profesorii sunt de vina ca nu-i inteleg pe copii!.
Cand am fost elev nu indrazneam sa fac altceva in timpul orei cand se preda deoarece ma certau acasa. Dar acum trebuie sa umblam cu manusi cu elevii,sa nu le zicem nimic sa nu cumva sa-i jignim ca au drepturi , dar noi ????