DIASPORaeX. De Rares Duriga

Recită-n codrul regăsit al inimii,
copilăria lucrurilor simple
Se-adună-n suflet rătăcit,
străine nelinişti din stări neliniştite…
Părea un univers mai liniştit în sine,
acum sufletul prostit de voi
Mă îndeamnă să flutur în vânt
fără noimă cuvinte amăgite,
De fapt mă răsfăţaţi
cu puterea de-a fi aproape şi-a umple
Abisuri aflate în toţi adormite,
cu valuri de ceaţă şi de durere,
Mă închin şi mi-e dor,
dar galactic plutesc şi sincer e bine
Şi mă vindec de dor,
mă rănesc fericirile făcându-mi plăcere,
Risipiţi în exil ne visăm pe un drum
reîntors al patriei grele
La răscruce de văi,
sughiţuri cu lacrimi se revarsă în noi,
Aceleaşi vicii cu alte arome,
aceleaşi calităţi în alte condiţii
La apus de răsărit, trăim iluzii
separate sub acelaşi cer de stele
Păşim umil să nu fim auziţi,
vibrăm prin umbrele privirilor străine
Ne-am săturat să fim mereu obosiţi,
să mai afişăm atâtea ambiţii,
Parcă ceva din magia clipelor,
avântul nostru strălucitor din fire
Lipseşte din întreg firesc,
momente neuitate poposesc în amintire,
Cadouri de mâini strânse, de-acasă,
de zile întâlnite cu nopţile senine
Îmbrăţişări cu zâmbet larg,
din veci ospitalier şi însetat de prietenii,
Mai supravieţuiesc în noi izvoare limpezi
şi munţi de aer proaspăt
Ne vindecă de somn, ne curăţă
de gândurile ameţite de vedenii
Reveniţi în exil exclamăm
în tăcerea învierii sau morţii de sine,
Pe viaţă prizonieri în DIASPORĂ,
supuşi, încarceraţi în propriul cumpăt.

продвижение сайтаpochtolom скачать бесплатно полную версию

Despre Redacția ProAlba 37267 Articles
Contact: office@proalba.ro | 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*